Revenire greoaie

Se zice ca.. Imi spuseze cineva ca.. Stop!! Nu e bine. Nu-mi iese inceputul.. poate mi-am pierdut indemanarea sau cel putin e o mare varza de Bruxelles in capul meu si destule farame de haos. Se voia a fi ..ceva, nu neaparat interesant, eventual intim, introspectiv. Intrebari absurde, cu sau fara raspuns?!? ...prea putin conteaza.

Mi-era dor sa scriu iarasi. Cuvintele sa dea glas simturilor iar ele sa trezeasca in mine o frustrare sau mai multe, aspiratii inabusite sau multumire cu putin, fericire in rate sau destule zambete ironice pentru atatea si atatea paradoxuri. Viata e plina de ele. Esential e ca m-am apucat iarasi de scris, dupa o perioada in care am intrat pe o linie moarta...

Greu de zis "imi pare rau"

De ce e chiar asa de greu recunoscuta o greseala?!? Cateodata, cu toate ca stim foarte bine ca am gresit fata de o anumita persoana, pur si simplu nu putem rosti „Imi pare rau". De cate ori nu ati fost pusi in situatia de a ierta pe cineva apropiat care gresise fata de dvs.? Unele lucruri poate ca au fost insignifiante, dar unele lucruri poate ca au ranit putin mai mult…

Pentru unii oameni, a le parea rau pentru o orice sau a adopta o atitudine umila este un lucru obisnuit. Pentru altii insa, a-si cere iertare este o umilinta pe care nu o pot indura. Iar daca reusesc intr-un final sa-si recunoasca greseala si sa-si exprime regretul, nu o fac in cel mai potrivit mod sau moment. O fac mult prea tarziu, atunci cand nu mai are nici un rost. Acel regret sincer exprimat pe loc si acel umil "iarta-ma" spus la timpul potrivit inseamna enorm si numai atunci .

Regretul, daca exista cu adevarat, se poate citi pe fata celui care a gresit. Doi oameni care formeaza un cuplu au asteptari despre cum ar trebui sa arate relatia lor pentru a fi… perfecta. Cand vad ca asteptarile lor nu prind contur in realitate, fie se despart, fie merg inainte, in virtutea inertiei. Dar o relatie reusita presupune mai mult decat atat, iar una dintre cheile succesului ar fi capacitatea de a-i cere iertare celuilalt atunci cand gresesti. Secretul unei relatii reusite este ca ambii parteneri sa respecte punctele de vedere ale celuilalt si amandoi sa fie disponibili sa isi ceara iertare doar pentru ca il iubesc pe celalalt si vor ca acesta sa fie multumit si fericit. In actul iertarii intervin mintea si sufletul.

Ne cerem iertare pentru ca ne este rusine!!!

Eliberadio

Ne place libertatea si nu libertinajul de consum la Radio Guerrilla. Ne plac vorbele spuse cu toata gura si bascalia fina, croita pe calapod. Ne plac polemica acida si ironia subtila.

Ne place sa punem cap acolo unde altii vad doar capatul si continut acolo unde curg doar vorbe goale. Facem din muzica o arma si lovim cu cele mai noi piese, inaintea tuturor. Si peste toate, facem din eliberare un adevarat destin.

Asa ca, hai sa dam cu slovele in aer pana toarna cu idei si chiar s-o dam in barci, daca nivelul ne permite!

Cu permisiunea dumneavoastra, doamnelor, domnisoarelor, domnilor. Radio Guerrilla!

Anunt Umanitar

Cumpar 1 bucata copil frumos si cuminte sau schimb cu 1 bucata copil urat si rau + diferenta bani. Rog seriozitate! Relatii la telefon: 0743/050315

Multumiri

...celor ce n-au uitat ca pe 15 mai este ziua mea si mi-au trimis mesaje de felicitare sub o forma sau alta. Multumesc de-asemenea si pentru cadourile primite. Micile voastre gesturi vor primi pretuirea care o merita si n-am sa uit niciodata acest lucru.

26

"Visele mele

Se implinesc

Cand bat din palme sau cand clipesc!"

Ateismul - o prostie

Cand judeca ateii folosesc cu viclenie UN DUBLU standard:


1. universul creat de Dumnezeul rational-> EXISTA CONCEPTUL DE ADEVARAT ,FALS ,BINE ,RAU(comparativ cu legea Sa data oamenilor ,oamenii compara ce fac ei si ce zice Dumnezeu ca e bine ,apoi trag concluzia :-e bine,e rau ce fac sau -e adevarat,e fals ce gandesc).

2 .universul e aparut ca urmare a intamplarii si legilor universale ce il guverneaza =>TOTUL E "INTAMPLARE" (legile universale nu gandesc ,nu rationeaza,ci se intampla).

LA CRESTIN (1.) exista conceptul de BINE si RAU.
LA ATEU (2.) exista conceptul de INTAMPLARE.

NICIODATA NU POT FI ADUSE IN ACEEASI CONSTRUCTIE LOGICA CA FIIND ADEVARATE SI 1 SI 2 IN ACELASI TIMP PENTRU CA UNIVERSUL NU POATE FI SI CREAT DE DUMNEZEU SI APARUT INTAMPLATOR.

Dar ce fac ATEII ? se "fac" crestini prima data ,apoi redevin atei ,adica nu sunt cu adevarat in gandire atei de la un cap la altul :) =>

Ei , PRIMA DATA se "teleporteaza" in UNIVERSUL CREAT DE DUMNEZEU ,DE UNDE AU NEVOIE SA "FURE" CONCEPTELE DE BINE SI RAU apoi "se intorc" IN UNIVERSUL INTAMPLATOR al lor => CA SA AFIRME CA DUMNEZEUL BIBLIEI (ucideri,potop,etc.) E RAU DECI NU EXISTA.

ILOOOOGIC !!!   :)) :)) :))

La cumparaturi

Acele cateva produse alimentare cumparate pe fuga aseara vin agale pe banda spre casa pentru a fi scanate una cate una...
- 19.35 lei va rog frumos!
- Va  dau 2 tichete si diferenta... in natura;

Interviu cu ...mine

Care este numele tău? Iţi place? Dar prenumele?
- Numele meu începe cu "M" şi da, imi place dar nu vreau sa-l spun, prefer sa raman in continuare anonim pentru cei ce nu ma cunosc. Ma mandresc ca port (pre)numele unui sfant si imi place acest lucru. Prietenii imi spun Ionut.

Esti un sfant?
- In nici un caz. Nu vad rostul intrebarii. Sunt doar un simplu om ce incearca sa fie mai bun decat ar putea fi vreodata.

Ce regreti cel mai mult din ceea ce ai avut si ai pierdut?
- Am pierdut multe de-a lungul timpului insa nimic din ce era pentru mine. Dumnezeu are pentru fiecare dintre noi ceva pus deoparte, iar fiecare primeste in viata ceea ce merita. El le stie pe toate, ce meritam si in ce proportii. Probabil lucrurile pierdute nu-mi erau rezervate mine, ca altfel as fi ramas cu ele. Asa vad eu lucrurile.

In vara, era sa fie un punct de cotitura in viata ta si ai luat o decizie. Crezi in prezent ca ai luat decizia corecta?
- Oricine merita a doua sansa, am avut si eu partea mea de vina la ce s-a ajuns si in plus de asta nu era corect sa primesc mai mult decat as fi meritat. Ca sa folosesc o vorba mult folosita oameni, "asa ne-a fost scris". La intrebarea asta timpul imi va da raspunsul, cel putin pot fi optimist cu privire la un viitor senin si fericit.

Crezi in soarta sau in destin?
- Cred in soarta insa nu in destin. Ca sa fac diferenta dintre acesti doi termeni ce sunt de multe ori sinonimi, soarta face ca sa intalnesti persoana care o meriti iar destinul ti-l faci singur in functie de deciziile luate in viata.. Dumnezeu ne-a lasat constiinta binelui si raului si libertatea de a alege... Destinul ni-l facem singuri.

Spune-mi deviza ta în 3 cuvinte!
- Credinţă, adevar, iubire. Ordinea e aleatorie.

Dacă nu ar exista bariere ce ai face?
- Dacă nu ar exista bariere, atunci nu am exista nici noi. Le-aş inventa chiar cu riscul de a fi perceput sau de a rămâne în istorie ca un personaj negativ.

Apropo de istorie, stiu ca ti-a placut istoria si ai studiat mult aceasta materie in liceu. Cu ce personaj istoric te-ai asemăna?
- Nu am studiat nici un personaj istoric in profunzime încât să mă regăsesc în vreunul dintre ei. Simt că istoria pe care o ştim noi nu e chiar cea reală, iar imaginea personalitatilor istorice e una aproximativa. Oricum, ma simt mult prea bine in propria-mi piele ca sa ma inchipui in pielea cuiva...

Ai avut sau ai modele in viata?
- Parintii mei sunt singurele mele modele si de la restul oamenilor cu care interactionez iau partile bune ce imi place sa le descoper la fiecare. Mai dificila e partea cu asimilarea comportamentala a acestor parti bune si felul in cale acestea se muleaza treptat asupra caracterului meu..

- Unii văd lumea doar în alb şi negru, alţii în nuanţe de gri iar majoritatea în culori. Cum se vede lumea prin 2 ochi verzi?
- In nici un caz verde!!! Multicolora, cromatic vorbind. Lumea pe care o văd eu este precum un bulgare de plastilina in care se amestecă toate nuantele. Alb, negru... gri şi chiar şi cele mai vii culori. Pe alocuri, imaginea nu e deloc plăcuta, este un "ghem mofturos"... aici cald si bine, acolo frig şi urat. Este ciudat, pentru ca desi sunt atat de multe culori, imaginea per ansamblu a "ghemului" este in egala masura întunecata si viu colorata. Aşa văd eu lumea... Si sunt genul de om optimist ce incearca sa vada partea frumoasa a lucrurilor dar uneori realitatea cutremuratoare nu permite retusari...

Care este regretul tău cel mai mare?
- Regretul meu cel mai mare... regret ca timpul trece pe langă mine, iar eu sunt doar un banal spectator. Dar cel mai mare regret... nu a tinut de mine, din pacate. Asta regret.

Ce e mai rau, sa esuezi sau nu sa nu incerci?
- Sa nu incerci.

Oamenii au visuri... care sunt visurile tale?
- Unul dintre visurile mele cele mai mari pe plan uman este acela de a schimba ceva în lume, vreau o lume mai buna fata de ce avem in prezent. Iar visul meu major pe plan personal e de a conduce o familie fara repros, de a fi un sot minunat pentru femeia pe care o iubesc si un tata bun pentru copiii mei. Restul visurilor mele nu vreau sa le spun, mi-e teama ca, odata deconspirate, ele se vor imprastia spre alte zari. Nu vreau sa le tradez. Le vreau in zarile mele si ele vor gravita in jurul familiei mele.

Ce vezi dimineata cand te uiti in oglinda?
- hmm, vad un chip adormit si usor derutat... in fiecare dimineata; ..dar mereu cand privesc in oglinda vad un suflet ce are o parte vizibila numita corp.

Ce înseamnă cuvintele pentru tine?
- Vocea constiintei. Pentru cine o are. Cuvantul dat inseamna extrem de mult...

Priveşti apusul iar apoi răsăritul. La ce te gândeşti prima dată, ce simţi?
- Sunt momente atat de frumoase incat nu ma mai pot gandi la nimic. Parca primesc, de undeva, o putere... si o speranta ca, poate, data viitoare nu le voi mai vedea singur.

Eşti la o răscruce de drumuri. Pe ce drum alegi sa mergi... pe cel din stanga sau pe cel din dreapta?
- Ma bazez pe intuitie. Pana acum rareori a dat gres. La mine intuitia este o stiinta exacta...

Crezi în simţurile tale?
- Da, cred că am un simt ceva mai dezvoltat... un simt pe care incerc sa mi-l cultiv cat pot de mult. Uneori pur si simplu pot simti diverse lucruri. Nu stiu cum si de ce...

Simt ca sfarsitul lumii e mai aproape decat ne dam seama...

Obişnuieşti să te uiţi la/după chipuri pe stradă?
- Nu obisnuiesc sa fac asta dar mi se intâmpla uneori. De cele mai multe ori merg destul de neatent pe strada, nu ma uit la/dupa chipuri. Ma uit prin ele, fara sa vreau. Dar alteori sunt chipuri care mă "vrajesc"... cred ca acele chipuri privesc, de fapt, prin mine asa cum fac si eu la randul meu.

Crezi în iubire?
- Da! Cu siguranta, da. Arabii au o vorba: "Iubirea poate fi mare cat un munte sau subtire cat o ata"... din fericire am cunoscut atat acea "ată" cat si acel "munte".

Dar în ce crezi mai mult?
- In Dumnezeu, in adevar si in principii.

Esti superstitios?
- Nu, absolut deloc.

Daca moneda nationala ar fi “fericirea”, cat de bogat ai fi?
- ...atat cat am si acum, e exact atat cat merit.

Ce te impresionează/apreciezi cel mai mult la o persoana sau la un gest?
- Spontaneitatea, gesturile benevole savarsite la timpul lor si nu atunci cand poate e prea tarziu, vorbele sincere, o privire calda, o mangaiere duioasa.

Ce detesti cel mai mult la oameni si tot ce tine de ei?
- Prostia, oamenii falsi si superficiali, minciuna, tradarea, deciziile partinitoare...

Alege un loc din lume unde ai sta 10 secunde.
- In varful Everest-ului, deasupra tuturor. Mai aproape de Dumnezeu.

Ce-ai prefera sa fii : un geniu stresat sau un prost fericit?
- Hmm... pana la urma e esential modul in care-ti pui in valoare potentialul mental cu care te-a inzestrat natura, nu cat de mare ti-e IQ-ul. O exploatare buna a ceea ce ai poate compensa evetualele deficiente. Cati dintre fotbalistii mult prea inzestrati au ramas la stadiul de "eterne sperante"?!? ..iar asta e doar un exemplu. Prefer sa fiu fericit si sa pot avea un somn linistit noaptea. Stiu... am ales raspunsul de mijloc;

Dă-mi primul citat care îţi vine acum în minte...
- "Nu-mi dati sfaturi! Stiu sa gresesc si singur." I. Kant.

Sa inteleg ca nu accepti sfaturile?
- Sunt binevenite, nu sunt absurd sa nu le primesc. Insa le consider edificatoare si tin cont de cele venite de la cei care s-au confruntat faptic cu acea problema, nu de cei ce-si imagineaza solutii pur ipotetice daca ar fi in locul meu...

Inainte de toate... ce eşti?
- Sunt spirit cu invelis extern.

Spiritule, îţi urmezi inima?
- Da, dar numai daca si constiinta este de acord... Alte intrebari?!?

Paganitatile din viata noastra

"Deşi suntem creştini şi ascultăm de Dumnezeu şi mergem la Biserică totuşi cu ştiinţă sau cu neştiinţă folosim şi obiceiuri păgâne în viaţa noastră. Şi când folosesc cuvântul “păgân” mă gândesc la obiceiuri străine de Dumnezeu, obiceiuri rele care duc la păcat, şi uşor uşor spre necredinţă sau spre o credinţă strâmbă.


Iată lucrurile păgâne din viaţa unui creştin ortodox pe care le întâlnim cel mai des:

*Horoscopul, a devenit una din preocuparile aproape zilnice ale omului contemporan. Aproape că nu mai există revistă în care să nu fie specificat şi horoscopul la rang înalt. Dimineaţa, la prima oră, mii de creştini stau cu urechile ciulite la televizor sau radio pentru a asculta horoscopul. Pentru aceştia Mântuitorul are un cuvânt foarte aspru de spus: “Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremurilor nu puteţi!”. Iată un articol în care vorbim despre horoscop mai în detaliu.

*Credinta in vise: există multe vorbe în popor care-ţi dau tot felul de indicii despre ce ar însemna visul de azi-noapte şi despre cum ar putea să-ţi influenţeze viaţa. Sfinţii Părinţi ne atenţionează că majoritatea covârşitoare a viselor vin de la diavol şi din gândurile noastre rele din timpul zilei. Scopul celui rău este de a te tulbura incepând chiar de dimineaţă şi de a sta cu gândul la ce ţi se poate întâmpla. Astfel îţi fură gândul de la Dumnezeu şi te lasă cu impresia cu viaţa e destin, şi n-o mai poţi schimba. Aici e marea răutate. Avem mereu libertatea de a alege, şi în fiecare secundă putem să ne schimbăm cursul vieţii în bine sau în rău. Mereu trebuie să stăm lângă Dumnezeu şi să-i cerem ajutorul pentru că fără El nu putem face nimic.

*Uratul norocului. Mulţi creştini, la încheierea unei discuţii, a unei întâlniri, urează “Mult noroc”, în loc să zica “Bună ziua” dacă tot le este ruşine să zică “Dumnezeu sa va aibe in paza!” sau “Doamne ajută!” Nici măcar nu ştiu că Noroc a fost un idol care a dus în iad mii de suflete.

*Deochiul (deochiatul): Am auzit de multe ori cum, atunci când cineva te vede că te doare capul, îţi spune: “poate te-a deochiat cineva”. Deochiul ca şi toate celelalte “vrăjitorii” vin de la diavol şi lucrează mereu numai ce este rău şi obscur. Sfinţii Părinţi ne zic mereu să nu ne încurcăm cu forţele celui rău şi să nu ne dăm mintea şi gândurile în mâinile celui necurat căci la început se arată ca un prieten dar mai apoi ne va arunca la pământ cu forţă căci ne vrea răul. Dacă mă doare capul şi mă simt rău pot să-i cer ajutor lui Dumnezeu şi să-L rog să mă facă să mă simt mai bine. Dacă sunt bolnav şi mi-e greu să-mi duc boala mă duc la preoţii lui Dumnezeu la Biserică la Sfântul Maslu.

*Pariurile: Marea boală a zilelor noastre sunt pariurile, mai ales cele sportive. Strazile sunt pline de agenţii de pariuri şi mii de tineri, si în special băieţii se duc să joace cu gândul la un câştig săptămânal. Pariurile duc mereu la împătimire şi dependenţă, te-nvaţă să vrei să câştigi bani uşor fără muncă, te-nvaţă să nu mai valorifici munca şi bucuriile ei. Se fac şi pariuri inoncente între prieteni, între mamă şi fiu, sau între membrii familiei, pe o ciocolată sau pe un suc, dar şi acestea au în ele o sămânţă a răului căci au un iz de competiţie, de cine este mai bun, de cine este mai tare….eliminând dragostea.

*Juratul: Mai ales când eram copii ne juram pe cine ştie ce, pentru a demonstra altora că ceea ce spunem este adevărat. Jurăm pentru că cei de lângă noi nu ne cred pe cuvânt, pentru că au fost dezamagiti când am minţit şi şi-au pierdut încrederea în noi. Juratul este ca şi pariul, necreştin şi rău. Iată părerea Domnului Hristos cu privire la jurat: “Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat, nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.”

*Superstitiile de tot felul: să nu dai bani lunea, să ţii bani în coltul casei ca să ai spor, pisica neagra, martea cu trei ceasuri rele, vinerea din 13 si multe, multe altele. Toate superstiţiile sunt un pui al ideii de predestinare si elimina mereu prezenta si puterea lui Dumenzeu in viata noastra, dar elimină si libertatea noastra de a alege.

*Ghicitul: Aceasta este o practica curenta a vrajitoriei pe care noi astazi am transfomat-o in ceva mai “rafinat” pentru a nu ne trezi constiinta: ghicitul in cafea, in carti, ghicitul in palma si altele. Toate formele de ghicit sunt inselaciunea diavolului condamnate cu vehementa de sfintii parinti. Sunt multi crestini care lasa sa li se ghiceasca la ocazie, in gluma, cum zic ei, si de dragul distractiei, dar nu se gandesc ca si diavolul se “distreaza” cu ei in acelas fel.

Lista poate continua dar mai bine ar fi sa ne cercetam atent pentru a vedea ce zicem, ce facem şi cum ne raportăm la Dumnezeu in viata de zi cu zi. Desi suntem crestini ortodocsi, sa ne punem o intrebare aparent fara insemnatate “Nu cumva avem obiceiuri pagane in viata noastra?”"

Toaleta Rustica

“Barbatul care intra in cabinetul de toaleta al nevestei sale este sau un filozof sau un dobitoc.”

Iluzia realitatii

Am facut o pauza cam lunga cu privire la scrisul pe blog. Lipsa de inspiratie si-a spus cuvantul incă o data, dar cel putin n-a fost prea indelungata. Zilele au trecut si mi-am adus aminte ca trebuie sa mai scriu. Ce ciudat suna acest “trebuie”! De parca blogul meu s-a integrat perfect in universul marunt in care misun in fiecare zi.

Subiectele imi sunt la indemana acum, inspiratia s-a intors din vacanta dar pasiunea sta ascunsa intr-un sertar si nu vrea sa ma trezeasca. Probabil ca mi-am simplificat viata foarte mult si timpul pe care il petreceam scriind s-a mai stins odata ce astenia de primavara mi-a cuprins intreg corpul.

Nu o sa scriu despre destin sau despre alegerile in fata carora suntem neputinciosi ci despre simplul fapt ca uneori lucrurile nu sunt asa cum par, dincolo de cele mai convingatoare aparente. Iar cuvantul unei om pentru care adevarul si corectitudinea sunt valori omenesti fundamentale paleste in fata unei imagini grafice ce poate induce cu usurinta pe cineva in eroare, oricat de clara poate parea la prima vedere. O inghititura amara in sec parca-mi duce in minte o fraza uluitoare, a carei mesaj mi-a fost candva litera de lege dar care intre timp s-a mai modificat putin: “nu tot ceea ce vezi inseamna ca exista si nu tot ceea ce nu vezi inseamna ca nu exista”. Restul sunt iluzii efemere care se gasesc in orice piată cu iz de orient, insirate la taraba de negustorii de iluzii, cu scopuri bine determinate.

P.S.: Stiu ca mesajul acestui text nu este prea clar pentru unii si nici prea consistent, important este ca am făcut un prim pas si am revenit pe blog.

Ursuletul de plush

Singur, ursuletul de plush se plimba pe strazi care nu ii sunt cunoscute, incearca sa isi aduca aminte de racoarea muntilor, aerul proaspat si verdele crud, dar este prea trist si inconjurat de asfalt, betoane si noapte intr-un loc in care a ajuns datorita zodiacului, ce nu i-a fost deloc favorabil. Se opreste in dreptul unei vitrine si isi priveste imaginea in oglindirea ei, nici macar nu se mai recunoaste, anii ce au trecut peste el, i-au rapit mult din plushul ce odinioara era mandria lui, dar ce bine ar fi daca il durea acum doar atat.

Singurul loc, unde se simte ca acasa, este un parculet, pe aleile caruia s-a plimbat zile la rand, pentru ca nu are unde sa se duca in orele in care nu are ce sa faca mai bun, alungat fiind de acolo unde ar vrea sa fie, dar multumit ca macar aici se poate bucura de o bancuta si nu il intreaba nimeni de ce sta pe ea.

Trist si singur, fara nimeni langa el, duce dorul zilelor cand credea ca are pe altii aproape, sau spera ca macar acum vor ramane langa el cand o sa fie nevoie. Nu a fost deloc asa, pentru ca singurele fiinte care raman langa tine mereu, sunt cainii. Are si el un catel, de care isi aduce aminte acum cu drag, dar este departe, l-ar fi urmat pana la capatul lumii si ar fi dormit acum cuminte langa el, insa in locul in care este, nu se gasea loc si pentru catelul lui. Gandul ca il asteapta acasa si se va bucura cand se vor reintalnii il fac sa zambeasca pentru cateva clipe, dar amaraciunea ca nu stie nici macar cand va fi asta, il intristeaza la loc. Dar spera inca, poate este doar un cosmar si maine dimineata se va trezi din el, inconjurat de zambetul si bucuria celor pe care ii iubea atat de mult, dar care acum poate il cred vinovat ca nu a stiut sa o arate, implicarea discreta fiind inteleasa ca indiferenta, desi nu era deloc indiferent, preferand sa lase loc fericirii lor, el avand parte de ea pana acum si invatand treptat ca a venit vremea sa se bucure de fericirea celor ce nu au avut. Cineva i-a spus candva ca intr-o ceasca de cafea, nu stie daca poti citi viitorul, dar cu siguranta se afla un adevar despre viata, pe care trebuie doar sa il intelegi. Inca este la descoperirea acelui adevar, dar nu poate trece de amarul ei. Se roaga acum sa fie bine acel cineva si intr-o zi sa il poata invata sa treaca si de asta.

Despre controlarea gandurilor

Incerc, mai nou, sa imi aleg gandurile. Ideea mi s-a parut la inceput nimic mai mult decat vorbarie psihologica. Gandurile sunt ganduri. Sunt un dat. Ce le pot face eu? Cum sa ma apuc sa le aleg ca pe fasole. Pe masura ce am inceput sa imi dau seama cat de mult ma afecteaza de fapt propriile ganduri si cat de mult ma pot trage in spate, mi-am pus problema dacă gandurile sunt intr-adevar un “dat”, adică ceva de neatins.

Uitandu-ma cu mai multa atentie la gandurile mele si citind despre felul în care codependenta ne deformeaza gandirea, mi-am dat seama ca gandurile nu sunt nici pe departe niste entitati de neatins ci, dimpotriva, sunt doar niste carari si scurtaturi prin creierul meu. cu cat strabat mai mult acelaşi parcurs al gandirii, cu atat imi devine mai comod sa vad lucrurile intr-un anumit fel, pana cand ajunge sa mi se para SINGURUL fel în care pot vedea lucrurile.

Multe din gandurile negative imi par adevaruri de nestramutat doar pentru ca le-am repetat pana acum la nesfarşit. De asemenea, atunci cand constientizez un gand negativ, auto-ironic sau pur şi simplu rautacios la adresa propriei persoane, nu inseamna in mod automat ca trebuie sa pasesc mai departe pe drumul pe care mi-l indica. Pot sa il tratez pur si simplu ca un semn BLING care imi ia ochii si imi tipa “PE AICI! PE AICI!” dar sa-l ignor.

Sau, mai simplu de atat. Ma gandesc la reactia sanatoasa in urmatoarea situatie:

In fata mea sunt doua persoane: spre stanga, una care se bucura ca ma vede si isi deschide bratele spre mine; a doua, mai spre dreapta, care spumega de furie si imi striga “Idiotule!” In varianta mea codependenta, fara indoiala ca reactia mea imediata ar fi sa ii raspund celei de-a doua persoane si sa o pun la punct. In varianta mea imbunatatita, imi dau seama am de ales si pot sa ma indrept, pur si simplu, spre prima persoana, in loc sa ii acord atentie celei de-a doua.

La fel este si cu gandurile. A le alege nu inseamna decat sa constientizez ambele posibilitati de a gandi si sa ma indrept spre cele care ma ajuta cel mai mult si ma debarasez de cele ce m-au tras in jos inspre nefericire.

File de Journal

Ieri parca s-au desprins din cartea mea toate filele si au zburat in aer purtate de o adiere astenica de primavara. Un zambet brunet voia sa-si dovedeasca intregul sau farmec asemenea unei leoaice ce se invartea in jurul prazii. E cat se poate de evident ca hormoneii (mi)au iesit nestingherit la plimbare si niste senzatii avute in trecut tind sa apara la iar la orizont . Un amalgam de sentimente stranii mi-a cuprins cu generozitate intreaga mea fiinta. Nu credeam ca telefonul unui sarbatorit nascut pe 1 aprilie pentru a ne intalni seara in Journal Cafe vesteste nimic altceva decat inca o seara obisnuita petrecuta alaturi de prieteni. Fara nimic spectacular.

A fost o zi lungă si am incheiat-o cum nu se poate mai frumos. Cu prima mea seara de karaoke la care am participat in mod activ impreuna cu gasca mea si cu lumea din acel local, care au fost extrem de receptivi la melodiile alese de fiecare pentru a le fredona si mai ales pentru a le trai. De fapt, in asta a constat magia serii de ieri: redescoperirea unor emotii uitate.

M-am gândit la trecerile de la iubire copilareasca la iubire adolescentina, apoi la iubire de oameni mari. Sigur iti amintesti de fata de care iti plăcea la grădinita, careia ii zâmbeai strengareste, si cum abia asteptai sa vina ziua ei sa o poti pupa ca ti-a dat bomboana. Da, si ce emotii aveai… Sigur iti amintesti de fata de care iti placea in clasa a cincea, pe care ai prins-o timid de mana cand ieseati pe poarta scolii si pe care ai sarutat-o dupa mai multe astfel de plimbări. Da, şi ce emoţii aveai… Sigur iti amintesti de fata de care iti placea in clasa a saptea, cu care ai experimentat pria data un "french kiss". Da, şi ce emoţii aveai… Sigur iti amintesti de fata de care iti placea in clasa a zecea si de mana uitata pe sanii ei bombati. Da, si ce emotii aveai... Sigur iti amintesti de fata cu care ai făcut pentru prima dată sex intr-o camera de camin studentesc. Da, şi ce emoţii aveai… Si va veni vremea când sigur ai să iti amintesti de fata de care te-ai indragostit la mii de km distanta de casa, si careia ii vei spune “DA” in fata ofiterului starii civile sau a preotului. Da, si ce emotii ai sa ai… Si va veni vremea cand sigur ai sa iti amintesti de bucuria ce-ti inunta inima la aflarea vestii ca sotia e insarcitata si ca veti avea un prunc din dragostea ce v-a unit. Da, si ce emotii ai sa ai... Iti vei aminti apoi de dementa aia placuta la nasterea primului copil sau cand il vei vedea facand primii pasi. Daaaaaa, si ce emotii vei avea...

Unde or sa mai incapa atatea emotii? Sau atata iubire? Mai deseneaza-mi o inima, te rog.


Concluzia 1: Cele mai reusite si frumoase petreceri sunt mereu cele pe care nu le planificai.
Concluzia 2: Pana la urma nu conteaza atat locatia in care te afli cat mai ales persoanele alaturi de care esti.
Concluzia 3: Cele mai stranii si frumoase emotii sunt cele pe care nu te asteptai sa le (re)descoperi.

Bucuria revederii

Capitolui revederii unui suflet drag se va deschide pentru a se rescrie o noua pagina in curand. Abia astept.

Ganduri dupa rasarit

Am iertat tot semenilor mei pentru a primi iertarea Tatalui Nostru din ceruri. Am murit pentru a renaste din nou… Las fara regret in urma o viata presarata de pacate ce m-au tras destul spre osanda. Sunt gata pentru o viata noua cu mai putine pacate si plina de virtuti. Povestea vietii mele incepand de ACUM va fi scrisa cu litere ALBE.

Tuturor celor ce v-am gresit, in mod voit sau nu, va rog cu regret profund IERTATI-MA!

Demoncratie

Frateeeeeeeeee, e geniala piesa! Gardurile se construiesc pe principiul "divide & conquer". In democratie, se presupune ca poporul conduce (care devine o adunatura de cetateni fara constiinta colectiva), asa ca nu ai impotriva cui sa te revolti, oficial.

"Asta e o lume de papusi cu sfori, de ce sforai?"
Asta e o invitatie sa te trazesti la realitate. Oamenii sunt manipulati intr-un mod foarte perfid. Zic: S.U.A., Francmasoni, Elita, New World Order, Globalizare, McDonalds, Coca-Cola, Codex Alimentarius. Lasa materialismul deoparte fiindca mori si tot ce ai strans putrezeste odata cu tine dar spiritul NU. Deschide ochii si ai sa vezi ca ceea ce e in jur e fals. Nu e realitatea noastra, ci a lor.

Etern respect DELIRIC si succes in continuare. Deliric e genial, unul dintre cei mai talentati mc, respect Facem Records. Sistemul in care traim a fost dintodeauna asa, cei multi sa-si sacrifice prezentul pentru un viitor mai bun care nu o sa vina niciodata, de fapt pentru cei care au putere si ideea s-a transmis din generatie in generatie, mereu au fost revolte pentru libertate, dar elitele au gasit metode sa ne opreasca, daca vreodata vom reusi sa schimbam randuiala lumii atunci vom fi cu adevarat liberi, asta e cosmarul lor si paradisul nostru. Pana atunci, lucrurile stau chiar invers.

Mai bine asculta piesa si vezi un clip excelent. Pregateste-te sa simti fiori!!!

Iar versurile sunt edificatoare:

Asta-i o lume de papusi cu sfori, de ce sforai?
Asta-i o lume de papusi cu sfori, de ce sforai?

Tu crezi ca eu vreau sa stie ei, ca stiu ei, stiu oricum
Crezi ca ei vor sa stii tu? Ca stiu eu? Nu!
Serpii trag sfori, suflete sterpe sunt actori
Restul sunt martori, toti suntem chiori,
ridica intre noi garduri.
Asta-i razboi, chit ca nu stam pe tancuri.
Stam pe net, bombardati de brand-uri cu branduri
sa faci saltul sa standuri, pentru standarde
balaceste-te in mediocritate cu masele,
cu plasele pline, servici, casa, Carrefour, servici, casa,
real, ideal, ireal, doctrine.
`ti iei plasa, `ti iei plasma sa-ti vezi semenii-n pasa proasta,
sa te aline.
Semeni din alta charta, in case cu piscine, sper sa-ti semene.
Pe semne, speranta nu se-ntretine de la sine,
de-aia sadesc vise sintetice in duzine.
Premise simetrice-n multime, uzine de clone
conformati in rutine.
Confirmati aliati in scrutine scurma in continuare la colt de cantine,
sa cumpere democratie cu miros de latrine.
Demoncratie, creatii crestine creaza creante sa-ncline balante
spre scopuri meschine.
Libertatea-n declin e, liberul arbitru-i prostit de filme,
proptit pe vine, profita firme gata sa promita prime,
sa comita crime,
Te-omora luni, te-nvie vineri, te-ngroapa luni din nou,
ca pe un nimeni.
Roboti omoara tineri, cu sfori legati de lideri,
cu sfori legati de grinda, atarna liberi.

Asta-i o lume de papusi cu sfori, de ce sforai?
Asta-i o lume de papusi cu sfori, de ce sforai?

Tu crezi ca eu vreau sa stie ei, ca stiu ei, stiu oricum
Crezi ca ei vor sa stii tu? Ca stiu eu? Nu!
Sunt sceptic la ce citesc, mai sceptic la ce privesc.
Vezi s.toarfe la stiri, s.toarfe pe scene,
aici nu vorbesc de parasute
ci de Parlament, partide, Politie, presedinte, Parchet,
toate pachet facute.
E-un pamflet, esti prins in primul paragraf
de prund pana la parastas,
dai pumni pana cand pierzi din glas
si cazi atras de dai cu ala gras.
Barabas liber, Iisus ars
ca sa bagi sub nas, la masa, pe gurmanzi
tre' sa pui lame la grumaz.
Da Doamne sa curm azi vieti, 21 de grame
sa pierzi azi sunt drame,
sunt poamele societatii.
E prea tarziu sa-ntoarcem armele cu totii,
astupa-ti timpanele cu palmele si scoate coltii,
si dormi linistit, ai destule portii.
Si zaci neclintit, imbratiseaza-ti tiranii, timpul a venit,
pune capul pe praf de pusca si fumeaza-ti creierii,
mai ia o dusca, incarca, trage, impusca(te).


Asta-i o lume de papusi cu sfori, de ce sforai?
Asta-i o lume de papusi cu sfori, de ce sforaï?

Un Cub De Gheata vazut prin 2 Ochi Verzi

...paradoxal sau nu, nu e nici cub si nu e nici gheata. Sau daca era sa fie de gheata nu ar fi avut forma unui cub ci a unei inimi. O forma mult mai potrivita pentru o fata sufletista.

E o fata de o sensibilitate rara, o fata cu un caracter frumos, o persoana foarte placuta la chip si la suflet deopotriva. Mi-ar fi placut sa fi avut o sora, dar din pacate nu a fost sa fie. Daca as fi vrut, nu-mi puteam imagina sa fie alta decat tu. Esti o 'bucuresteanca atipica' si asta te face speciala. Felul in care scrii si lucrurile despre care scrii te face unica in blogosfera.

Un click pe link-ul ei e gratuit si, atentie, creeaza dependenta:
http://cubdegheata.blogspot.com

Respect pentru ceea ce scrii si pentru felul tau de a fi. Ma simt onorat sa te cunosc si personal. Prietenia nu are limite si oameni cu suflet curat poti sa-i gasesti oriunde.

P.S.: Baieti, nu mai stati pe ganduri si puneti mana pe ea!!! O fata ca ea mai rar gasiti. Garantez!

Frica de moarte

Nu va speriati de titlul blogului, ca n-am intrat in depresii fiindca abordez acest subiect si iubesc viata mai mult decat orice. Da, stiu, cam sinistru subiectul acesta, dar de ce sa nu il dezvoltam putin. Cui ii este frica de moarte si cui nu? Pun pariu ca fiecare dintre noi am fost cel putin odata aproape de ea, fie ca suntem sau nu constienti de asta. Eu consider ca toti avem acesta frica in subconstientul nostru, numai ca nu stam foarte mult sa meditam la ea.

Omului ii este frica de moarte. In general, ii este frica de orice limite, iar moartea reprezinta o limita inexplicabila, necunoscuta. E firesc sa te temi de moarte, biologic suntem condamnati la asta, altfel n-ar exista instinctul de conservare. Dar în afara conditionării biologice, mai exista si teama ca lucrul acesta e ireversibil, iar oamenii se tem de lucrurile pe care nu le pot controla. Orice fiinta care s-a nascut e deja condamnata la moarte. De fapt, nu moartea în sine sperie, ci ”vesnicia ei”…

Insa moartea nu este cea mai mare pierdere din viata. Cea mai mare pierdere este ceea ce moare in noi in timp ce traim.

Intoarcerea la Dumnezeu

Duminica, Dumnezeu mi-a purtat pasii la Manastirea Turnu (situata aproape de Cozia) si ulterior am urcat la Manastirea Stanisoara, dupa 2 ore de mers prin padurile inzapezite de pe versanti. Aici, intr-un colt de rai, parintele Spiridon a avut cu noi, cei prezenti acolo, o discutie interactiva pe cat de simpla dar pe atat de profunda despre niste subiecte aparent nesemnificative. A tinut o prelegere celor prezenti despre viata, despre pacat si calea cea dreapta, despre valorile dupa care ne ghidam in viata si despre cum multumim pe Dumnezeu. A reusit sa ne faca sa ne simtim ca nimicuri ce suntem, sa tacem naibi din gura, sa reflectam asupra multor lucruri si sa ne punem foarte multe semne de intrebare.

Ne-a facut sa constientizam ca orice ne indeparteaza de Dumnezeu, vine de la cel viclean. Vrasmasul ne ia gandul de la Dumnezeu si de la cele sfinte in cele mai subtile moduri, fara sa ne dam seama de asta. Pe langa pacatele constientizate, savarsite cu cuvantul, cu lucrul si cu gandul, pacatuim foarte mult si la modul inconstient, prin faptul ca nu ne rugam indeajuns, prin faptul ca nu dam slava lui Dumnezeu, Creatorul nostru, cel care putea alege sa ne nastem gandaci, fluturi etc ...dar a ales sa ne faca OAMENI. Uitam sa-i multumim Tatalui Ceresc pentru fiecare dimineata in care vedem lumina zilei si chipurile celor dragi. Fara ajutorul lui Dumnezeu n-am fi avut NIMIC, pornind de la viata si sanatate si continuand pana la realizari socio-profesionale si avutii materiale. Deasemenea, gresim foarte mult si cand ne rugam, rostind totul ca pe o poezie si nu reflectam la fiecare cuvant care inmagazineaza intelesuri nobile, profunde si esente cutremuratoare.

E adevarat ca avem o singura viata, scurta cum e ea si suntem datori sa ne bucuram de tot ce ne ofera ea, dar tre' sa fie una pe placul bunului Dumnezeu, ca de la El o avem. Avem o viata efemera pe pamant dar care ne pregateste pentru cea nemuritoare ce va urma. Ce o sa primim ulterior este urmarea a ceea ce facem acum. Nu stiu cati vor reflecta asupra celor scrise aici, insa reflexia mea asupra mine a inceput deja. Stiu ca nu o sa duc o viata fara de pacat insa ambitia mea principala e sa pacatuiesc din ce in ce mai putin si sa fiu cat mai placut lui Dumnezeu.

Dumnezeu exista! El nu a facut Raul ci doar l-a ingaduit, lasandu-ne tot arsenalul de arme pentru a-l birui precum si libertatea de a alege calea pe care vrem sa pasim, a izbavirii sau a osandei. Suntem tentati tot timpul sa-l facem "vinovat" pe diavol pentru raul din noi. Avem libertatea de a alege, alegerea are o consecinta. Viata noastra e rezultatul sirului de alegeri de care suntem deplin responsabili.

Cand D-zeu picteaza

Se spune ca atunci cand Dumnezeu picteaza, El foloseste toate culorile. Orice comentariu este de prisos. Savurati armonia naturii!

Frumusetea la putere masculina

Culoarea reprezintă un lucru foarte important. Mai ales atunci când vine vorba de vestimentaţie. Persoanele care nu ştiu să-şi asorteze hainele, să se îmbrace într-un mod plăcut, s-ar putea să aibă destul de mult de pierdut. Acest lucru este valabil atât pentru fete, cât şi pentru băieţi. Iar băieţii care poartă şosete albe la pantofi negri par un pic în afara domeniului. Dar mai există o speranţă. Iată doar câteva modalităţi sigure de a afla cum poţi combina şi asorta culorile.

Atunci când îţi alegi o ţinută, e bine să te limitezi la doar două, trei culori, deoarece aspectul de curcubeu nu este pe placul nimănui.

Cravata se asortează la cămaşă. Poţi alege pentru ambele aceeaşi culoare, dar în nuanţe diferite. De preferat este ca nuanţa cravatei să fie mai închisă decât cea a cămăşii.

Cureaua se asortează cu pantofii. Atunci când îţi alegi cureaua, este bine să mergi pe culori clasice precum negru, crem sau maro închis. Celelalte culori vor fi greu de asortat.

Ceasul este unul dintre cele mai importante accesorii ale unui băiat. Dacă vrei neapărat să-ţi asortezi şi ceasul, cureaua acestuia ar trebui potrivită cu pantofii şi cureaua de la pantaloni.
Reguli de combinaţii:

1.ALB/NEGRU – ambele se asortează cu orice culoare, albul este preferat mai mult pentru ţinutele de zi (casual), negrul pentru ţinutele de seară.
2.ROŞU – se asortează cu nuanţe închise, chiar dacă unele dintre ele sunt calde (maro, cărămiziu, roz închis, violet, oranj). Verdele reprezintă un „compliment” pentru roşu, atât timp cât nuanţele sunt închise, compacte (ex: kaki).
NU: roşu nu poate fi combinat cu albastru sau galben!
3.ALBASTRU – nuanţe deschise de verde şi violet se asortează foarte bine cu nuanţe închise de albastru.
NU: albastru nu poate fi combinat cu galben şi roşu!
4.GALBEN – se asortează cu negru, violet, verde, oranj.
NU: galben nu poate fi combinat cu roşu şi albastru!
5.VERDE – se asortează foarte bine cu roşu.
6.ROZ – se combină cu o nuanţă neutră (alb, crem, ciocolatiu sau kaki). O combinaţie reuşită poate fi roz, maro şi mov.

SURSA: http://revistarespiro.ro/imbracaminte/frumusete-la-putere-masculina/

La Multi Ani, gingase femei!

Pentru ca sunteti cele care insenineaza zilele barbatilor - desi ei se plang dar numai pentru ca asa s-au obisnuit - pentru ca sunteti cele care numai cand priviti catre copiii vostri, dati lumii mai multa frumusete, pentru ca sunteti cele care gasesc in fiecare zi timp pentru orice problema si orice nevoie a celor dragi, pentru ca, desi va mai plangeti cateodata, o luati de la capat in fiecare zi, mai puternice si mai hotarate, pentru ca sufletul vostru stie ce e iubirea, cum se daruieste si cum se primeste ea... si pentru tot ceea ce reprezentati... pentru voi timpul se opreste putin in loc la fiecare inceput de Primavara, sa va aduca un omagiu...
La multi ani

Despre piţipoance

Cică bloggerii adevaraţi , scriu cu diacritice. Hai că fac un efort.
„Fată, auzi, fată, ăsta vrea să scrie de noi, fată. Păi, nu să uită la el, fată! E individios la maxim, fată!”

Mă risc, totuşi, şi-i dau drumu’: lumea piţipoancelor este un paradis second-hand cu sclipici. De când o dezvirginează viaţa şi până când expiră, Piţipoanca visează acelaşi vis: să vină Făt-Frumos Cocalaru şi s-o răpească pe un merţan alb, s-o ducă-n palatu lui cu termopane şi s-o ţină în vârfu patului. Piţipoanca e atârnată de mobil, dependentă de chat, înnebunită să-şi plimbe fizicu pe haifaiv. Pozează provocator, mereu cu buzele ţuguiate. Se dă versată. Spune-i unei piţipoance că e ştearsă, mai bine o înjuri de mamă!

Sufletu’ ei siliconat balansează între iubiri şi despărţiri, şoping şi club. Pentru Piţipoancă, soarele nu răsare decât la solar. Existenţa ei e un continuu bal de la care trebuie să plece pân’ la coadă de braţul cuiva. (D-aia-şi trage ţoale de seară şi când o trimite mă-sa după pâine la colţ).

Pe ce se clădeşte relaţia strânsă dintre Piţipoancă şi Cocalarul Bazat? Pe potriveală. Piţipoanca trebuie asortată la maşină. Tunată şi asortată. (Găseşti oricând un Cocalar Original, proaspăt distrus de viaţă, să-ţi povestească, la o pastilă, cum e: o iei pă perversă, îi pui de toate, o upgradezi de la caroserie la faruri şi e de-ajuns să-ntorci capu, să nu fii pe fază, că ţi-o şi păleşte altu. Dac-o părăseşti tu, se atacă. Bagă mesaje. Când ajunge să ţi-l dea pe ăla cu: „nu voi uita niciodat cliple de vis pe cre leam petrecut impreuna zi shi nopate plang. teai schimbat mai rău ca vremea” – e chitită să se întoarcă: păzeşte portofelu, ascunde cardurile! Mai bine i-o bagi finuţ pe-aia cu „beau k sa te uit. ai fost speciala”. Câştigi timp).

Sunt două tipuri de Piţipoance: aia care suspină să-şi împlinească visul, între inimioare de pluş, şi aia care şi l-a împlinit şi suspină, bântuind oaierless de la etaj la parter, din piscină în jacuzzi, la trei dimineaţa, crizată că Cocalaru (plecat să tragă de fiare) şi-a închis mobilu’. De Piţipoanca Ajunsă , te freci în aeroport, are firma ei unde manechinuieşte nişte periculoase mai mici şi, doar când deschide gura („Fată, mă duc, fată, la Roma să semenez contractu cu impresaru…”), abia atunci pricepi de unde vine şi cum se leagă.
Aspirante sau Ajunse, Piţipoancele au, în spatele tupeului, un extravilan de sfială şi-o nevoie de tandreţe pe care le poţi pricepe doar citindu-le printre rânduri povestea scrisă cu ruj pe oglinzile closetelor de club.

Hai, pa. Să ai succesuri.

Cum am crescut

Dragonu cu Cedry2k - Cum am crescut

...aparuta pe cel mai nou episod din seria "Jupiter a ucis melodia", al 3-lea ca numar intitulat "Solutii Extreme".
- o piesa superba despre copilarie si amintiri din copilarie. Despre o copilarie in care jocuri ca "De-a v-aţi ascunselea", "Flori, fete sau băieţi", "Raţele şi vînătorii", jocul cu păpuşile, de-a şcoala, şotronul, erau nelipsite din activitatile noastre... Aceste jocuri tradiţionaliste au fost înlocuite cu jocurile pe calculator, la fel cum şi biletele anonime lăsate pe bancă în clasă au fost înlocuite cu sms-uri pe telefon..
Cati ne mai uitam astazi la diafilme? :)
Cati dintre noi "o mai ardem" la un sotron"? :)

"Timpul e cinic ...depasind viteza luminii."

Becalisme

- Gigi Becali nu face flotări, le cumpără gata făcute.
- Dacă tu ai 1 leu şi Gigi Becali are 1 leu, atunci Gigi Becali are mai mulţi bani decât tine.
- Gigi Becali nu o să ajungă în Rai pentru că a fost deja acolo şi nu i-a plăcut.
- Dacă ai o prietenă, înseamnă că Gigi Becali nu a mai avut chef de ea.
- Unele persoane poartă pijamale cu SuperMan. SuperMan poartă pijamale cu Gigi Becali.
- Gigi Becali nu se spală pe dinţi. Dinţii lui spală periuţa de dinţi.
- Gigi Becali poate să împartă la 0.
- Gigi Becali donează mereu sînge la Crucea Roşie. Dar nu e niciodată al lui.
- Timpul nu aşteaptă pe nimeni, decît dacă e Gigi Becali.
- Dumnezeu plăteşte drepturi de autor lui Gigi Becali pentru Biblie.
- Gigi Becali nu poartă ceas. El decide ce oră să fie.
- Doar punctele de la “i” au voie să stea deasupra lui Gigi Becali.
- Gigi Becali a luat examenele înainte să le dea.
- Ca euro-parlamentar, Gigi Becali va anula Legea Gravitaţiei.
- Gigi Becali a învins soarele într-un concurs de strălucire.
- Gigi Becali are puterea financiară necesară pentru a-l plăti pe Chuck Norris să-şi dea o palmă.
- Gigi Becali a fost primul om care a elaborat teoria relativităţii, dar ca să nu pară tocilar a vîndut-o lui Einstein.
- Gigi Becali unge pîinea pe unt.
- Gigi Becali poate fisiona atomul cu mîinile goale.
- Gigi Becali poate filma HD cu Nokia 3310.
- Gigi Becali poate să deseneze un triunghi cu 4 laturi.
- Gigi Becali poate să alerge 10 km în 15 secunde, că ştie o scurtătură.
- Timpul nu trece pe lîngă Gigi Becali, Gigi aleargă pe lângă timp.
- Gigi Becali poate să dea foc la un cub de gheaţă şi să îl stingă cu benzină.
- De ce în calendarul lui Gigi Becali se trece direct de la 31 martie la 2 aprilie? Nimeni nu face mişto de Gigi Becali.
- Gigi Becali nu are acces la internet, internetul are acces la el.
- Gigi Becali poate să dea mat dintr-o singură mutare.
- Gigi Becali poate să amâne sfîrşitul lumii.
- Toate companiile de asigurări se bat să-i facă o asigurare de viaţă lui Gigi Becali pentru că el este nemuritor.
- Sunt lucruri pe care doar Gigi Becali le poate cumpăra, pentru toate celelalte există MasterCard.
- Lumea a fost făcută în urma unui proiect finanţat de Gigi Becali.
- Gigi Becali poate să apară la mai multe emisiuni TV în acelaşi timp. În direct.
- Gigi Becali a lovit odată un cal în barbă. Descendenţii acelui cal se numesc acum girafe.
- Gigi Becali a fost de 3 ori pe Lună, odată cu oile la păscut, odata cu Steaua în deplasare şi odată cu Rădoi când era mic.
- Gigi Becali a lăsat o urmă de pantof pe apă.
- Iniţial erau 8 minuni în lume. Dar Gigi Becali a declarat că preferă să ramînă modest.
- Gigi Becali poate să trântească o uşă închisă.
- Gigi Becali este capabil să lase un mesaj înainte de bipul sonor.
- Gigi Becali şi-a pierdut virginitatea înaintea tatălui sau.
- Gigi Becali a căzut de 2 ori în viaţa lui din avion: la Hiroshima şi Nagasaki.
- Gigi Becali stă cu viteza luminii.
- Gigi Becali a înecat odată un peşte.
- Doar Gigi Becali ştie să scrie cu pana care se află încă pe pasăre.
- Gigi Becali a cîştigat o partidă de şah cu un careu de aşi.
- Gigi Becali are o casă de vacanţă pe Soare.

Despre casatorie

Nu-mi place si nici nu sunt in masura sa ma dau drept consilier matrimonial din moment ce nu sunt (inca) casatorit, dar recunosc, ca e un subiect… cu adevarat profund. Nu pretind ca detin nici macar aprioric adevarul absolut, permiteti-mi sa imi dau cu parerea despre acest subiect macar din experienta de viata acumulata pana in prezent dar si prin prisma faptului ca am avut sansa sa cunosc multe persoane, multe povesti, din cele mai diverse, uneori extreme. Din acelea care i-au calit pe altii, dupa ce, in prealabil, i-au ars.

Eu unul, cred cu putere in casatorie , care e una din valorile mele cele mai profunde. Dar nu cred in casatorie ca o necesitate. Nu cred ca acea bucata de hartie te tine alaturi de cineva, daca stai. Si in acelasi mod, nu cred ca daca nu esti bine cu cineva, acea hartie te impiedica sa pleci. Daca n-ar exista o altfel de legatura intre mine si o persoana, acea hartie e zero, nu exista nici un fel de hartie care m-ar putea retine alaturi de cineva. Iar daca iubirea s-a stins, nu m-ar tine nici doua milioane de hartii intr-o relatie iar alte interese oneroase mai putin.

Casatoria este un act doveditor (atentie, nu document) al dragostei dintre doua persoane, testul suprem al iubirii dintre ele . Acel “Da” rostit in fata lui Dumnezeu, nu spus pentru astuparea gurii lumii, ci este este o afirmatie spusa din tot sufletul, exclusiv pentru persoana din fata noastra. Un “da” pentru un viitor frumos, in doi.

Am auzit de multe ori parerea unor barbati necasatoriti care la 28 de ani incep practic sa se maturizeze si considera ca e cazul sa faca pasul asta, nu pentru ca au varsta cand e la moda sa faci nunti, ci pentru ca maturizarea mai sus mentionata presupune renuntarea la fuste usoare si gasirea acelei persoane care stie si poate sa-i ofere liniste pe de o parte, intelegere, iubire si respect.

Nu consider ca trebuie sa ai o varsta anume sa faci acest pas, da… intr-adevar sunt cazuri extreme cand ea are 2o si ceva de ani si el e trecut de 40 sau chiar 50,60 . Mai degraba ea e indragostita de favorurile materiale si de faptul ca el este stabilizat financiar. Dar nu despre astfel de relatii vreau sa vorbesc aici.


Nu consider casatoria o institutie demodata atata timp cat casatoria in ziua de azi nu presupune transformarea femeii in prelungitor de cratita si a barbatului in muncitor calificat. Casatoria presupune o intelegere perfecta, o legatura absoluta si durabila intre doua fiinte care se iubesc mai mult decat orice si care au o existenta psihologica comuna.

Who's Gonna Save My Soul?!

… atata timp cat viata nu mai inseamna nimic. Fara tine …totul e in van… nimic nu ma poate face sa zambesc decat privirea calda a ochilor tai albastri. Cand sunt langa tine sunt fericit. Cand iti aud vocea sunt fericit. Cand te tin in brate sunt fericit. Si totusi …Who’s Gonna Save My Soul? clipul asta m-a facut sa vad lucrurile altfel … si … stiu … ca tu esti cea care ma va salva… tu esti cea careia ii dau inima mea si o ai la tine mereu. Iar eu …? eu nu am nimic de facut decat sa te iubesc.

Povestile copilariei noastre - Scufita Rosie

"De ce Scufita rosie ? Veti vedea in continuare…

Din start ne dam seama ca este vorba despre o minora de care copiii, in rautatea lor, si-au batut joc cu aceasta porecla, probabil din cauza unei caciulite rosii crosetate de mamica ei, pe care fetita o poarta des din cauza unei sensibilitati fizice la frig in regiunea craniului. Asadar avem de-a face cu o bolnava marginalizata si descurajata de societatea din jurul ei.

Scufita merge zi de zi cu cosuletul cu mancare la bunicuta care locuieste in padure. Nici o bunica normala nu locuieste in padure. Singura explicatie este ca aceasta bunica a primit in urma retrocedarilor cateva hectare de teren impadurit. Este stiut ca taranii nu se gandesc mult pana sa taie padurea, mai ales inainte de venirea iernii. Asadar aceasta bunica este o scorpie zgarcita care si-a facut casa in padure (oare nu tot din lemn taiat fara aprobare de la Ocolul Silvic?) si sta acolo ca sa-si pazeasca avutul. Teoria ca este vorba de o baba ticaloasa se verifica prin faptul ca in loc sa plateasca un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o fiinta neajutorata si bolnava) sa faca zilnic naveta din oras in padure, fara sa-i pese de pericolele la care o expune pe biata fata.

Scufita Rosie se intalneste cu lupul care o descoase in privinta drumului ei.

Deja intram intr-o zona a fanteziei bolnave. Unu la mana ca in Romania lupi nu prea mai sunt, doi la mana ca se feresc de om ca de dracu, iar trei la mana nu vorbesc si chiar de ar face-o, ar intreba de cel mai apropiat braconier sau unde e cea mai apropiata stana. Singura explicatie este ca Scufita Rosie s-a uitat atat de mult la Animal Planet incat cunoaste obiceiurile lupilor si le poate intelege scheunaturile.

Lupul o ia inaintea Scufitei care se opreste la cules de flori, isi preface vocea, intra la bunica, si o inghite.

Nu mai stam sa analizam faptul ca in padure nu prea sunt flori. Dar trebuie spus ca e daunator sa inveti copiii ca e corect ca atunci cand ai o treaba de facut, sa te opresti la cules flori fara sa stii daca nu-s cumva specii protejate si in consecinta, pe cale de disparitie. Lupul in schimb pare un personaj menit sa fie bataia de joc a creatorilor de basme. Lupul este un individ manat de dorinta perpetua de a navali in casele oamenilor.

Foloseste toate tertipurile: imita voci si daca nu-i iese, vadit frustrat, face casa praf.

Concluzie: Lupul este comis-voiajorul actual.

Bunica musca momeala si-i da drumul. Iata cum este prezentata imaginea unei persoane in varsta: o senila care nu stie sa faca deosebirea intre un urlet de lup si glasul propriei nepoate. Cu aceasta imagine vor ramane copiii nostri.

Lupul se imbraca cu hainele bunicii, se aseaza in pat unde il gaseste Scufita Rosie. O ademeneste prin vorbe sirete sa se apropie si o inghite si pe ea.

Lupul fiind imbracat in hainele buncii, induce in mintea copilului sensul notiunii de travestit, putandu-i afecta grav viitoarea orientare sexuala. Ce fel de minte bolnava poate spune la copii asa porcarii? Iar dialogul purtat cu Scufita e plin de aluzii sexuale: toate la lup sunt mari, urechile, labele, dintii, si mai ce?!… Iar el raspunde invariabil cu minciuni menite sa o aduca pe Scufita in pat langa el. De aici deducem: corupere de minori si perversiuni sexuale!

Apare vanatorul care impusca lupul si le elibereaza pe Scufita Rosie si bunica.

Ce cauta vanatorul in casa bunicii? Inseamna ca nu e prima data. Un vanator tanar si o femeie batrana singuri in mijlocul padurii.. Si ne mai miram ca “Stirile de la ora 5″ abunda in relatari despre violuri savarsite asupra unor batrane? Dintr-un studiu publicat de Ministerul de Interne aflam ca toti acesti infractori au citit in copilarie

Scufita rosie si iata consecintele: ani grei de puscarie! Apoi ce cauta la vanatoare de lupi pe proprietate privata? Din doua una: sau e un braconier nenorocit sau e un stab mare de la Bucuresti care plateste sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale sadice. In oricare dintre variante, ar trebui sa fie infierat de creatorul basmului si nicidecum glorificat pentru fapta sa.

Finalul povestii este sinistru: lupul zbatandu-se in ghiarele mortii “elibereaza”
cele doua femei. Adica avem oroarea sa asistam la aparitia a doua fapturi partial digerate care se pare ca nu au murit ci cu nonsalanta isi reiau firul vietii. Mai rau ca in filmele horror ! Si ne mai intrebam de ce exista copii dereglati din toate punctele de vedere.

Asemenea inchipuiri ale unei minti bolnave se “servesc” copiilor intre 2 si 7 ani. Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale: “Alba ca Zapada” – auzi alba, imaculata si ea traieste sub acelasi acoperis nu cu unul, ci cu 7 barbati.

Rusine! Rusine! Rusine!"

Ultimul Dans

Stii, stii ca poate fi ultima ta sansa. Asa cum esti obisnuit, fericirea a atarnat intotdeauna de un ultimatum. Nu a contat forma. A fost intotdeauna unul. E ultimul dans si nu stii daca s-o inviti. Arunci o privire peste umar, fugara, apoi de intorci brusc, aproape zdrobit de ceea ce vezi. Perechile sunt alcatuite, nimeni n-a venit la tine, nimeni nu te-a invitat la dans, nimeni nu a remarcat ca existi, cel putin nimeni care sa inteleaga. Privesti... Sub durerea care te macina dintr-o data, seara a imbatranit si se prabuseste intr-un tragic infarct saptamanal.

Ultimul dans. Te uiti la el, sclipind de dorinta, sclipind de pasiune, sclipind de durere. Pe ring, perechile se invart, ametitor, poate fericite, poate multumite, poate trudite. Iti ascunzi bratele goale, stingher, ti-e rusine de tine, de tot, de faptul ca nimeni nu vine nici macar sa stea in apropiere. Zgomotul muzicii te ajuta, si asa nu poti vorbi. Din pahar, ultima picatura de sampanie se scurge in ceea ce trebuia sa fie viata ta, apoi se disperseaza in singuratatea la care ai fost condamnat. Te ridici, de data aceasta ferm, intelegand ca nu mai ai altceva de facut, si pleci.

Ultimul dans. Dansand cu tine, vei realiza ca ceea ce esti nu este chiar asa cum ai crezut.

In fata Marelui Public

Lumini se aprind si se sting intr-un decor funebru ce usor il poti confunda cu un coltisor de paradis, unde, ni sa spus c-ar curge rauri de lapte si miere. Marele Public aplauda. Cortina cade. Primul act s-a sfarsit. A murit un om si un altul s-a nascut. Mai cade o stea. Publicul ovationeaza - teatrul a insemnat de veacuri atat de mult pentru ei! Susotesc, barfesc dar mai presus de toate admira "Cat talent!"...

"Domnisoara aceea, o cunosc de ceva timp, ce figura e...!" Marele Public rade ironic. Se ridica cortina. Un om traieste, restul mor. Cortina cade si cerul odata cu ea. Publicul e in extaz: "Ce frumusete!"..."Magnific!"..."Incredibil!"..."Ce talent, cu cata gratie se poate muri!"

Marele Public e cinic. Zambeste si ridica cortina. E ultimul act si nu e nimic. Doar o oglinda imensa. Publicul se opreste din aplauze mirat. Marele Public rade zgomotos. In oglinda se vad personaje peste personaje, oameni si personaje. Hidoase, monstruoase, inspaimantatoare. Fiecare isi regaseste "eul". Si este pentru prima oara.

Marele Public sopteste"Am zis noi ca va fi o premiera!". Era ora in care sufletul moare. Dintotdeauna fusese ora in care sufletul murea. Publicul sa ridicat inainte de a cadea cortina. Frenezia aplauzelor au facut draperiile largi sa cada in tremur usor. "Ce minunatie! Cat talent!!"..."Ce idee!" ..."Incredibil!". Marele Public tace.

Schimba priviri obosite si atat se cunoscute! Ora in care sufletul moare renaste. Publicul paraseste incet, incet marea sala luminata acum constant. Decorul e acum obositor,murdar. Publicul ovationeaza pentru ultima oara. Se mai aude ca un adio un glas "Cata imaginatie!" Marele Public tace. Atata munca irosita in zadar! Se desprind din oglinda si pun cerul cu stele inapoi. Mai e oare timp?"

Un sentiment ciudat

Ciudat sentiment m-a incercat azi, cand, in pofida faptului nu toate-s la superlativ, mi-am pastrat cu demnitate zambetul si increderea. Am aplicat varianta naiva de a accepta toate inconvenientele cu un zambet si sa ma gandesc la faptul ca fiecare primeste in viata ceea ce merita si la momentul potrivit, deocamdata atat mi se cuvine iar pentru unele lucruri va trebui sa astept.

E o lume nedreapta, cu decizii partinitoare, cu unitati de masura diferite dar iau situatia ca atare... Fiecare nod din gat l-am inghitit cu aceeasi seninatate si cu aceeasi dezinvoltura deopotriva. Dimineata mi-a alcatuit un portret sinistru al unei zile insorite de luni. Oamenii purtau aceleasi fetze posomorate (a unei zile ce anunta o noua saptamana de munca), aceleasi haine ponosite, aceleasi ziare de 2 bani citite pe furis, aceeasi crispare cand arunci o privire fugitiva pe net sa nu te prinda superiorii. Totusi asta ma facut sa privesc totul cu detasare, sa nu se imprime radacinile rutinei si in psihicul meu. O stare de plutire si visare imi faceau curaj si avant in ceva ce nu avea sa fie deloc spectaculos , dar parca totusi intr-o lumina noua, in asteptarea fericirii depline ce o sa vina in curand. O zi banala ca oricare alta, o zi in care poate nimeni nu ma va suna pentru o chestie mai speciala, o zi in care pot sa nu exist, sa fiu nimeni-ul absolut, dar totusi cineva.

Am admirat cum oameni nervosi injurau in trafic alti oameni, mai nervosi. Am asistat la starea de irascibilitate a superioarei mele si la starea de sictireala a unor colegi la fel de morocanosi. Cu staruinta ,un amalgam de numere am adunat. Am fost strain de restul...... totul in jurul meu era fad, gol, nu reactionam la nimic, si nimic nu reactiona la mine. Sunt indispensabil de inexistent,..si totusi ma simt bine in pielea mea. Eram implinit, gol intr-un fel, dar linistit. Ceva imi dadea forta de a fi senin. De a fi impacat cu mine insumi, de a nu dispune oamenii in categorii, de a nu vedea totul doar prin prisma mea.

Cred ca am invatat sa pierd o batalie pentru a castiga razboiul, tocmai pentru a invata sa imi castig increderea si demnitatea deopotriva, desi poate ca gestul ACELA ar insemna mai mult decat o mie de gesturi similare facute mai tarziu. O introspectie intr-un furnicar de vise, si totusi o concluzie pertinenta in urma atator framantari. Mi-am cizelat cu tact pacatele ce mi-au condimentat trecutul, si am rabufnit intr-un zambet naiv dar implinit. Am privit la timpul ce a trecut, cu o oarecare liniste si impacare. Si nu am avut nevoie de laude sa imi altoiasca starea. Cu un talent fantastic am reusit sa ma bucur de un lucru simplu –iubirea- fara a fi umbrit de orgoliu sau frustrari.

Maine va fi o alta zi, o alta poveste, cu alti oameni plictisiti, cu alte fete cu cizme, mai stralucitoare, cu copii care se bucura de o noua zi cu soare, ......pentru umila mea prezenta intre ei, voi incerca ca din marunte fapte delicate, sa imi cladesc un chip mai fericit.

Recenzie: Cedry2k - Poezie Balistica

Dupa 3 ani de inregistrari, Cedry2k a lansat in decembrie 2009 al doilea album de studio, pe numele sau "Poezie balistica". Un album care marcheaza "trecerea" la o etapa superioara din viata sa artistica: maturizarea.

Contradictoriu si complex, cu multe nuante si revizuiri conceptuale, noul album a dezamagit un anumit segment de ascultatori cu „ochelari de cal” care au ramas suspendati undeva in lupta comercial/underground a inceputului de mileniu. Cedry2k nu s-a compromis si nici nu s-a vandut, dealtfel nici nu avea cum avand in vedere ca albumul a fost lansat in aceeasi maniera ca si primul - independent in cadrul labelului Facem Records, ci doar si-a reactualizat temele in conformitate cu viata sa actuala. Dimpotriva, consecventa si sinceritatea sunt dovezile clare ale faptului ca, asa cum spune si artistul pe una dintre piese, nu avem de-a face cu un alt Cedry2k.

Inca de pe prima piesa de pe album, MC-ul vrea sa reaminteasca publicului nivelul sau artistic actual si evolutia, saltul facut de la albumul precedent Alchimia veninului la Poezie balistica. Pe Balboa, definitia propriului alter ego liric alterneaza cu atacuri la adresa „gusterilor” care urmaresc succesul imediat in fata ascultatorilor putin pretentiosi. Stadardele ridicate, migala si selectivitatea sunt criteriile dupa care se ghideaza Cedry2k, criterii care ii vor transforma munca intr-o "opera magistrala ca IMGB-Pipera" - "Regizez filme in stil Stanley Kubrick/ Scriu frumos dar nu pudic/ Scriu mult dar nu public". Viata de strada este portretizata fara dramatism si lamentatii pe Berceni Progresu. Adaptarea la mediu este singura solutie "dincolo de City Mall", egoismul, duritatea si stapanirea de sine fiind atributele esentiale pentru supravietuire. Intr-un astfel de context deviant trebuie sa respecti reguli la fel de deviante. ("E Berceni Progresu’/ Timpul trece dar nu ia deloc cu el stresul/ E contextul care iti cere sa inveti cat mai repede sa te doara in pula de restul").

Cedry2k isi revizuie crezurile pe Bum Bum si renunta la etichete simpliste precum muzica underground, definindu-si stilul ca pe un mestesug facut cu mult profesionalism: "Eu doar va dau bucati din mine/ Si de fiecare data caut sa le pun pe cel mai marfa sound". In continuare, autorul albumului "Alchimia Veninului" ataca forumurile de socializare pe care le vede ca pe niste medii sterile in care forta anonimitatii ii impinge pe ascultatori sa exprime pareri pe care nu le-ar emite intr-o discutie din viata reala. Reactia sa pare normala, avand in vedere ca hiphop-ul a fost proiectat inca de la inceputurile sale ca o forma de redare a realitatii dure, necosmetizate. Astfel, hip-hop-ul isi pierde substanta prin transgresarea intr-un mediu virtual in care versatilitatea si opinia neasumata sunt regulile de baza: "Dar nu o sa te bat pentru ca tu nu esti nici tare in gura/ Tu esti tare doar tare in degete cand bati in tastatura", "Asa zisi gangsta-rap distrusi/ Daca ii deloghezi de la net se vaita ca nu suntem veritabili". O noua fateta a vietii urbane este prezentata pe Cancer, piesa in care impreuna cu Axes si Aforic vorbeste despre suprastimulare senzoriala si falsitate ("Rasaritul e acum inlocuit de neoane puternice"), relatii superificiale intre oameni. ("Cate zeci de sambete nu le petreci/ Cu suflete seci ce se ascund dupa zambete reci?"), evolutii umane contradictorii ("Mai nou drogatii sunt fostii copii cu medii mari/ Ii vezi in bar vorbind de gen/ Dar de fapt vrei nu vrei ii ai"), pericolele orasului si lucrurile pe care le inveti intr-un astfel de spatiu ("Comentezi si te aventurezi/ Pregateste-te sa decartezi" "Strange tare din dinti si nu mai plange/ Acum stie toata lumea ca ai strada in sange").

Pentru Cedry2k a trecut timpul muzicii facute benevol, din pura placere, odata cu varsta cresc si responsabilitatile si nevoile. Atat el cat si Nimeni Altu’ fac hip hop de cea mai inalta calitate si vor sa fie remunerati in concordanta cu munca depusa, pe Contra cost ("Ca ti se pare gustos ce gatesc/ Dar esti un hot si nu vrei sa platesti dupa ce halesti"). Independenta creativa inseamna lipsa unui contract banos cu o casa de discuri, asa ca atacul celor doi se indreapta impotriva ascultatorilor care pirateaza albumele, singurii care pot sustine un artist intr-o astfel de relatie economica. Relatia este una de reciprocitate si incredere intre parteneri ("Oi fi eu omenos/ Dar sunt un om zelos/ Daca semnam un contract tine cont ca-i oneros").

Spiritualitatea, cunoasterea si sensul vietii sunt teme "disecate" in profunzime pe Linii subtiri si Idealuri, operatie la care isi aduc aportul Bitza si Raku, primul pozitionand omul in zona dualismului bine-rau/ infern-paradis/ interior-exterior, iar al doilea vorbind cu modestie si smerenie religioasa despre conditia umana. Coruptia clasei politice, paralizia in care se afla structurile statului si controlul asupra populatiei sunt analizate pe Noi vs ei ("Cacanarii astia fac legi in scopuri private", "Si nu toti dar marea majoritate sunt o suma de minoritati/ Cu mentalitati ghidate de prejudecati/ Scindate de autoritati sa poata fi controlate"), singura solutie vazuta de Cedry2k pentru problemele sociale de astazi fiind revolutia violenta, totala: „Si tu stii ca trebuie sa ne suim in tancuri/ Sa starpim politicieni ce-s porci in fracuri”.

Ore de varf pare o continuare a piesei "Capcanele Timpului" de pe albumul precedent al artistului, stilul profund confesiv reveland tristetea capatata in urma unor experiente tragice sau diferitele probleme care il macina pe omul din spatele numelui: "Am avut tovarasi care au suferit ca niste caini/ Si in 2002 satui de nevoi/ Au plecat dintre noi/ Cu seringi infipte-n maini", "Ma intreb cu groaza/ Cati ani trebuie sa tragi ca sa faci bani sa-ti faci casa".

Pe Reptilieni si Picatura chinezeasca artistul semnat la Facem Records ne serveste cu o portie bine condimentata de ego-rap, iar pe Romaneste, impreuna cu Cabron si Maximilian realizeaza o caracterizare usor comica a romanului de rand, mediu ("Romanul nostru bea ciubucul fiind sotto ca duminica asta castiga la loto", "E la noi la bloc administrator/ Cand te intalnesti cu el filosofeaza mai ceva ca Platon"). Stilul confesiv si conditia artistului din ziua de azi revin pe Tot ce am, piesa facuta in colaborare cu Puya si Cabron, iar tema mortii isi "arata dintii" pe singura colaborare cu C.T.C de pe acest album, Ultima ora, piesa conceputa ca un testament liric comun.

Unu’ din multime capata valente narative atunci cand Cedry2k, Carbon si K-Gula prezinta evolutia pe care o parcurge un om in drumul sau spre compromiterea totala, un drum pe care esti fortat sa-l parcurgi din cauza imprejurarilor si la sfarsitul caruia ai sanse mari sa dai rateu.
Vise zdrobite sunt efecte ale iresponsabilitatii si lacomiei umane, impotriva careia trebuie sa reactionam cu toate mijloacele disponibile dincolo de regulile impuse de elitele conducatoare ("Macar acum da-le-n sloboz de defrisari/ acest mic Paris e un iad de noxe fonice si chimice", "Fii pregatit deci de zile toride/ In care mafii bine cladite/ Incep asa-zise sfinte conflicte/ Extrem de bine platite", "Vrem revolutie culturala/ Ti-au spus ca esti mic/ Sparge bariera asta mentala!"). Pe Zile nefaste, Cedry2k vorbeste despre lupta umana de zi cu zi care cere implicare totala, de la conflictele interioare pana la ciocnirile cu limitarile biologice si structurile statului: Ingropat in facturi/ Suferind atacuri vasculare sau de alte facturi", "Ajungi sa ignori si un risc major/ Te bagi in orice cacat ca un vidanjor!")

Invitat acum ceva vreme la una dintre memorabilele editii ale emisiunii radio ProFM's COOL, Cedry2k isi caracteriza atunci propriul album, pe care urma sa-l lanseze in luna decembrie a anului trecut dupa aproape trei ani de inregistrari, ca unul „de maturizare” lirica. De abia dupa un deceniu in care a lansat materiale importante pentru hiphop-ul romanesc Cedry2k a putut sa vorbeasca despre o evolutie completa si despre o lirica cu adevarat valoroasa. Cu acest pragmatism critic pe care putini oameni sunt in stare sa il practice, Cedry2k a reusit sa lanseze unul dintre cele mai bune albume ale anului 2009 si poate cel mai complet album, din punct de vedere conceptual, din ultimii ani: Poezie balistica.

Recenzie:

Principii vs Orgolii

„Nebunia inseamna sa faci acelasi lucru in mod repetat si sa te aştepti sa obtii alt rezultat.”(Albert Einstein)

Pentru unii dintre voi alaturarea acestor cuvinte ar parea mai putin obisnuita, daca nu bizara, dar e un fel de a atrage atentia ca nu prea cunoastem sensul cuvintelor. Am intalnit de-a lungul timpului oameni care se cred "open mind", dar care atunci când ar trebui sa-şi demonstreze „ştiinţa” o cam dau în bara, ca sa nu spun altfel.
De aceea, ca lor li se pare poate prea „umilitor” sa folosească DEX-ul (Dicţionarul Explicativ al Limbii Romane – ca să nu mai creez si alte confuzii), am hotarat sa-l deschid eu in locul lor si sa le pun la dispoziţie ceea ce dintr-un motiv sau altul n-au fost in stare să afle singuri.
Asa se face ca nu prea stim care este diferenta dintre principiu şi orgoliu. Nu-i mai putin adevarat ca inţelesurile se mai „intretaie”, dar vorba aia, suntem singurele mamifere inzestrate cu ratiune, poate ca macar din cand in cand ar trebui sa uzam de ea, mai ales fiindca alta vorba inteleapta spune ca ceea ce nu folosim se atrofiaza sau "se usca si pica".
Poate ca ar mai fi de adaugat faptul ca niciodata nu vei obtine respectul altuia, atata timp cat nu ai respect de sine si ca „funcţionam” ca oglinzi, ce emitem aia primim…semeni vant, culegi furtuna, regula e simpla ca toate lucrurile de bun simt.

ORGÓLI//U ~i n. Opinie foarte avantajoasă, de cele mai multe ori exagerată, asupra valorii sau importanței personale, care depășește aprecierile altora. [Sil. -liu] /Orgoglio

ORGÓLIU, orgolii, s.n. Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie. – Din it. orgoglio.

PRINCÍPIU s. n. 1. element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie, un sistem, o normă de conduită etc. 2. lege de bază a unei științe, arte etc. 3. element primordial, cauză primară a lumii fizice. o ~ activ = substanță care constituie esența unui produs vegetal sau animal. 4. regulă, normă de acțiune, de comportare, de apreciere etc. o în ~ = din punct de vedere teoretic, în general. 5. convingere, punct de vedere. (<>principium, it. principio, fr. principe)

Un viitor minunat

Uneori, timpul zboara fara sa il simti. Alteori, trece anevoios.

Ieri, am constatat ca matematic au mai ramas exact 7 luni pana la Ziua cea Mare - ziua in care imi voi uni destinul alaturi de femeia pe care o iubesc mai mult decat propria-mi viata. De fapt, ea este viata mea!

Astazi, socotesc ca peste exact 7 luni o sa fiu deja casatorit, ca nu o sa mai fiu singur niciodata, ca o sa am un suflet alaturi pentru tot restul vietii, la bine si la rau.

Si peste un an jumate sau poate doi sa ne binecuvanteze Dumnezeu cu primul nostru copil - parte din mine,parte din ea - un copil nascut din dragostea noastra si care o sa fie liantul ce ne va lega si mai tare unul de celalalt si care ne va umble casa si inimile de fericire. Un prim copil ce va fi axul in jurul caruia s-ar derula intreaga noastra viata si care va fi cea mai mare implinire a noastra din cate exista pe lumea asta...Doamne, cat de frumos poate fii numai cand imi imaginez toate acestea, daramite ca o sa le si traiesc in viitorul apropiat! Abia astept...

Ipoteze retorice

Ce-ai face daca, intr-o dimineata te-ai trezi stiind ca la finalul zilei, persoana pe care o iubesti, persoana care simti ca iti da sens, care te implineste si a carei absenta e nelinistitoare si dureroasa va disparea pentru totdeauna? Asa fara un motiv. Pur si simplu ar disparea in neant si ea nu ar sti acest lucru. Ce-ai face in acea zi naucitoare? Imagineaza-ti si gandeste-te!
Ce simti?
Ce ai face?

Ce-ai face daca ai constientiza ca ziua aceea fatala poate veni chiar azi? Ti-ar parea rau de zilele cand ai suparat-o din nimic sau cand i-ai oferit mai putin decat merita? Ai regreta amarnic zilele cand orgoliul personal a contat mai mult decat fericirea persoanei ce ti-a fost mereu alaturi, trup si suflet? Ai renunta chiar si la cel mai mare orgoliu personal pentru a atinge in ultima zi fericirea deplina? Ti-ar fi parea rau ca n-ai facut-o mai devreme? Imagineaza-ti si gandeste-te!

Ce simti?
Ce ai face?

Ce-ai face stiind ca tot ce ai facut, gandit si simtit fata de cineva va fi dezvaluit intr-o buna zi chiar in fata persoanei cu care esti? Dar care te iubeste neconditionat, care nu te va judeca, nu-ti va purta ranchiuna, nu va reactiona in nici un fel. Doar va sta alaturi de tine si, impreuna cu multi altii, veti urmari filmul tau, filmul actelor, starilor gandurilor traite de tine candva… Ce-ai face daca toata intimitatea ta, tot ce ascunzi de ochii lumii si de proprii-ti ochi ar urma acelasi scenariu?
Imagineaza-ti si gandeste-te!
Ce simti?
Ce ai face?

Ce-ai face daca ai fi tu in situatia de a asculta, viziona si a simti ceea ce altul a gandit, facut si simtit in raport cu tine? Daca i-ai trai eroarea sau pacatul si ai simti gustul al iubirii reale sau superficiale?
Imagineaza-ti si gandeste-te!
Ce simti?
Ce ai face?

Ce ai face daca ti s-ar spune: “Vrei sa mai incerci iarasi?” Ai accepta propunerea, ai corecta ceva, ai schimba cate ceva, pe ici pe colo? Ce si cat, de ce si cum?
Imagineaza-ti si gandeste-te!
Ce simti?
Ce ai face?

Cateodata

Sa lasi lucrurile sa se limpezeasca, sa se linisteasca, sa se desfasoare fara tine.
Uneori e bine sa uiti…
Sa lasi negura sa invaluie lumina prea puternica si oglindirea mult prea clara a chipului visat.
Uneori e bine sa stai…
Retras pe meandrele gandurilor tale, in noptile-ti lungi si albe, in emotiile-ti readuse la viata doar pentru tine.
Uneori e bine sa vezi…
Ca vorbele altora sunt goale iar frumusetea daruirii e doar in capul tau.
Uneori e bine sa constientizezi…
Ca singuratatea e un cadou foarte pretios, atat de rar intalnit incat nu-i apreciezi adevarata valoare.
Uneori e bine sa pleci…
Si sa inchizi televizorul si zambetul, si dragostea si idealul si asteptarea si speranta.
Uneori e bine sa pleci…
Ramanand pe loc cu tine insuti.

Si sa pleci iar cand vei simti din nou…

Pacat. Forme si esente

…am invatat ca omul este preocupat mai degraba sa nu comita o alta forma a aceluiasi pacat, decat sa repete acel pacat odata constientizat si regretat profund. Am invatat ca ambitia personala de a nu cadea in alta forma a aceluiasi pacat este mai importanta decat a nu mai savarsi acelasi gen de pacat candva regretat. Consider ca cine crede ca daca savarseste aceesi forma a pacatului initial ii diminueaza oarecum din gravitate se inseala, totodata situatia atingand un nivel al ridiculului si a absurdului deopotriva, atata vreme cat suntem preocupati mai mult de aparenta lucrurilor decat de esenta lor. Important era sa te infranezi de la pacat nu sa mergi pana la ce s-a ajuns si inainte pe premisa ca nu-i chiar asa grav din moment ce s-a savarsit anterior. Pacatul ramane tot pacat. Cainta initiala si promisiunea solemna de a nu-l mai savarsi isi pierde din semnificatie. Dar am vazut ca oricat de regretat este un pacat deja savarsit, e mult mai usor sa-l savarsesti din nou odata ce l-ai facut si mai ales cand sunt si circumstante atenuante sa-l savarsesti. Nu cred ca daca savarsesti forma anterioara a aceluiasi pacat e mai putin grav decat sa savarsesti o alta forma. Iar adevarata esenta s-a pierdut de mult! ...s-a pierdut prima data cand s-a gresit.

Ambitia cea reala si adevarata trebuia sa fie infranarea de la a comite din nou greselile trecutului, nu de a avea grija a merge pana la ceea ce s-a gresit si inainte. Ceea ce in realitate nu si-ar fi iertat niciodata nu e faptul ca ceea ce ar fi facut e un alt pacat pe langa cele existente deja, ci mai ales ca ar fi pacatuit in singurul mod in care nu a facut-o inca. In definitiv, totul e legat de orgoliul personal femeiesc, nicidecum de un posibil pacat savarsit. A ceda la singurul mod in care nu a facut-o inca ar face-o mai nefericita decat pacatul in sine. In fond, e ultima parte a orgoliului sexual feminin ramas in picioare....