Seara de sambata normala ...o iesire oarecum fireasca cu fostii colegi de liceu (mai des in ultimul timp) ...de fapt cu o parte din ei ...cateva randuri de bere ...multa buna-dispozitie ...discutii savuroase ...momente nemaipomenite. Un dor ma cuprinde, in toata aceasta seara plina si minunata... Imi lipseste enorm. Tare-as fi vrut sa vorbesc cu ea si in seara aceasta, pana noaptea tarziu... e ceva aparte...
Inchid ochii si ma pierd in dorinta de a o avea… e departe si nu pot sa o vad… sa o strang in brate… mi-e atat de drag de ea …ma simt in lumea mea cand vorbesc cu ea; … La naiba… sunt prea multe garduri … cate sa sar? …nici o problema, le sar pe toate, cate-or fi… o sa-mi mentin si conditia fizica ...simt ca isi doreste sa fiu langa ea… dar nu ma mai multumesc cu sperante… vreau sa pot face oricand ce vreau… sa vreau si sa pot… ce trebuie sa fac pentru asta?… Stiu ce am de facut si am sa fac!
Cati dintre noi au ceea ce-si doresc? … mai bine zis cati lupta pentru a avea ce-si doresc? …. cati se multumesc cu sclavia impusa de “ma multumesc cu ceea ce primesc”? M-am considerat mereu deasupra “turmei” …sperand la ceva mai bun… sperand sa imi pot creea singur coloana vertebrala… Stii si tu cat e de greu cand nu te nasti cu ea…. si totusi, la naiba cu ceea ce-mi permit!!!
Multumesc sticlelor de bere pentru acest blog scris …sub influenta. Acum chiar k tre’ sa dorm... Mi-e groaza de starea de dupa ce ma trezesc... Trec si peste asta...
