vineri, 9 aprilie 2010

Ursuletul de plush

Singur, ursuletul de plush se plimba pe strazi care nu ii sunt cunoscute, incearca sa isi aduca aminte de racoarea muntilor, aerul proaspat si verdele crud, dar este prea trist si inconjurat de asfalt, betoane si noapte intr-un loc in care a ajuns datorita zodiacului, ce nu i-a fost deloc favorabil. Se opreste in dreptul unei vitrine si isi priveste imaginea in oglindirea ei, nici macar nu se mai recunoaste, anii ce au trecut peste el, i-au rapit mult din plushul ce odinioara era mandria lui, dar ce bine ar fi daca il durea acum doar atat.

Singurul loc, unde se simte ca acasa, este un parculet, pe aleile caruia s-a plimbat zile la rand, pentru ca nu are unde sa se duca in orele in care nu are ce sa faca mai bun, alungat fiind de acolo unde ar vrea sa fie, dar multumit ca macar aici se poate bucura de o bancuta si nu il intreaba nimeni de ce sta pe ea.

Trist si singur, fara nimeni langa el, duce dorul zilelor cand credea ca are pe altii aproape, sau spera ca macar acum vor ramane langa el cand o sa fie nevoie. Nu a fost deloc asa, pentru ca singurele fiinte care raman langa tine mereu, sunt cainii. Are si el un catel, de care isi aduce aminte acum cu drag, dar este departe, l-ar fi urmat pana la capatul lumii si ar fi dormit acum cuminte langa el, insa in locul in care este, nu se gasea loc si pentru catelul lui. Gandul ca il asteapta acasa si se va bucura cand se vor reintalnii il fac sa zambeasca pentru cateva clipe, dar amaraciunea ca nu stie nici macar cand va fi asta, il intristeaza la loc. Dar spera inca, poate este doar un cosmar si maine dimineata se va trezi din el, inconjurat de zambetul si bucuria celor pe care ii iubea atat de mult, dar care acum poate il cred vinovat ca nu a stiut sa o arate, implicarea discreta fiind inteleasa ca indiferenta, desi nu era deloc indiferent, preferand sa lase loc fericirii lor, el avand parte de ea pana acum si invatand treptat ca a venit vremea sa se bucure de fericirea celor ce nu au avut. Cineva i-a spus candva ca intr-o ceasca de cafea, nu stie daca poti citi viitorul, dar cu siguranta se afla un adevar despre viata, pe care trebuie doar sa il intelegi. Inca este la descoperirea acelui adevar, dar nu poate trece de amarul ei. Se roaga acum sa fie bine acel cineva si intr-o zi sa il poata invata sa treaca si de asta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu