Nu va speriati de titlul blogului, ca n-am intrat in depresii fiindca abordez acest subiect si iubesc viata mai mult decat orice. Da, stiu, cam sinistru subiectul acesta, dar de ce sa nu il dezvoltam putin. Cui ii este frica de moarte si cui nu? Pun pariu ca fiecare dintre noi am fost cel putin odata aproape de ea, fie ca suntem sau nu constienti de asta. Eu consider ca toti avem acesta frica in subconstientul nostru, numai ca nu stam foarte mult sa meditam la ea.
Omului ii este frica de moarte. In general, ii este frica de orice limite, iar moartea reprezinta o limita inexplicabila, necunoscuta. E firesc sa te temi de moarte, biologic suntem condamnati la asta, altfel n-ar exista instinctul de conservare. Dar în afara conditionării biologice, mai exista si teama ca lucrul acesta e ireversibil, iar oamenii se tem de lucrurile pe care nu le pot controla. Orice fiinta care s-a nascut e deja condamnata la moarte. De fapt, nu moartea în sine sperie, ci ”vesnicia ei”…
Insa moartea nu este cea mai mare pierdere din viata. Cea mai mare pierdere este ceea ce moare in noi in timp ce traim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu