"E prea trist acest paradis, pictat din albastru de metil si verde de Paris."
sâmbătă, 1 mai 2010
Interviu cu ...mine
Care este numele tău? Iţi place? Dar prenumele?
- Numele meu începe cu "M" şi da, imi place dar nu vreau sa-l spun, prefer sa raman in continuare anonim pentru cei ce nu ma cunosc. Ma mandresc ca port (pre)numele unui sfant si imi place acest lucru. Prietenii imi spun Ionut.
Esti un sfant?
- In nici un caz. Nu vad rostul intrebarii. Sunt doar un simplu om ce incearca sa fie mai bun decat ar putea fi vreodata.
Ce regreti cel mai mult din ceea ce ai avut si ai pierdut?
- Am pierdut multe de-a lungul timpului insa nimic din ce era pentru mine. Dumnezeu are pentru fiecare dintre noi ceva pus deoparte, iar fiecare primeste in viata ceea ce merita. El le stie pe toate, ce meritam si in ce proportii. Probabil lucrurile pierdute nu-mi erau rezervate mine, ca altfel as fi ramas cu ele. Asa vad eu lucrurile.
In vara, era sa fie un punct de cotitura in viata ta si ai luat o decizie. Crezi in prezent ca ai luat decizia corecta?
- Oricine merita a doua sansa, am avut si eu partea mea de vina la ce s-a ajuns si in plus de asta nu era corect sa primesc mai mult decat as fi meritat. Ca sa folosesc o vorba mult folosita oameni, "asa ne-a fost scris". La intrebarea asta timpul imi va da raspunsul, cel putin pot fi optimist cu privire la un viitor senin si fericit.
Crezi in soarta sau in destin?
- Cred in soarta insa nu in destin. Ca sa fac diferenta dintre acesti doi termeni ce sunt de multe ori sinonimi, soarta face ca sa intalnesti persoana care o meriti iar destinul ti-l faci singur in functie de deciziile luate in viata.. Dumnezeu ne-a lasat constiinta binelui si raului si libertatea de a alege... Destinul ni-l facem singuri.
Spune-mi deviza ta în 3 cuvinte!
- Credinţă, adevar, iubire. Ordinea e aleatorie.
Dacă nu ar exista bariere ce ai face?
- Dacă nu ar exista bariere, atunci nu am exista nici noi. Le-aş inventa chiar cu riscul de a fi perceput sau de a rămâne în istorie ca un personaj negativ.
Apropo de istorie, stiu ca ti-a placut istoria si ai studiat mult aceasta materie in liceu. Cu ce personaj istoric te-ai asemăna?
- Nu am studiat nici un personaj istoric in profunzime încât să mă regăsesc în vreunul dintre ei. Simt că istoria pe care o ştim noi nu e chiar cea reală, iar imaginea personalitatilor istorice e una aproximativa. Oricum, ma simt mult prea bine in propria-mi piele ca sa ma inchipui in pielea cuiva...
Ai avut sau ai modele in viata?
- Parintii mei sunt singurele mele modele si de la restul oamenilor cu care interactionez iau partile bune ce imi place sa le descoper la fiecare. Mai dificila e partea cu asimilarea comportamentala a acestor parti bune si felul in cale acestea se muleaza treptat asupra caracterului meu..
- Unii văd lumea doar în alb şi negru, alţii în nuanţe de gri iar majoritatea în culori. Cum se vede lumea prin 2 ochi verzi?
- In nici un caz verde!!! Multicolora, cromatic vorbind. Lumea pe care o văd eu este precum un bulgare de plastilina in care se amestecă toate nuantele. Alb, negru... gri şi chiar şi cele mai vii culori. Pe alocuri, imaginea nu e deloc plăcuta, este un "ghem mofturos"... aici cald si bine, acolo frig şi urat. Este ciudat, pentru ca desi sunt atat de multe culori, imaginea per ansamblu a "ghemului" este in egala masura întunecata si viu colorata. Aşa văd eu lumea... Si sunt genul de om optimist ce incearca sa vada partea frumoasa a lucrurilor dar uneori realitatea cutremuratoare nu permite retusari...
Care este regretul tău cel mai mare?
- Regretul meu cel mai mare... regret ca timpul trece pe langă mine, iar eu sunt doar un banal spectator. Dar cel mai mare regret... nu a tinut de mine, din pacate. Asta regret.
Ce e mai rau, sa esuezi sau nu sa nu incerci?
- Sa nu incerci.
Oamenii au visuri... care sunt visurile tale?
- Unul dintre visurile mele cele mai mari pe plan uman este acela de a schimba ceva în lume, vreau o lume mai buna fata de ce avem in prezent. Iar visul meu major pe plan personal e de a conduce o familie fara repros, de a fi un sot minunat pentru femeia pe care o iubesc si un tata bun pentru copiii mei. Restul visurilor mele nu vreau sa le spun, mi-e teama ca, odata deconspirate, ele se vor imprastia spre alte zari. Nu vreau sa le tradez. Le vreau in zarile mele si ele vor gravita in jurul familiei mele.
Ce vezi dimineata cand te uiti in oglinda?
- hmm, vad un chip adormit si usor derutat... in fiecare dimineata; ..dar mereu cand privesc in oglinda vad un suflet ce are o parte vizibila numita corp.
Ce înseamnă cuvintele pentru tine?
- Vocea constiintei. Pentru cine o are. Cuvantul dat inseamna extrem de mult...
Priveşti apusul iar apoi răsăritul. La ce te gândeşti prima dată, ce simţi?
- Sunt momente atat de frumoase incat nu ma mai pot gandi la nimic. Parca primesc, de undeva, o putere... si o speranta ca, poate, data viitoare nu le voi mai vedea singur.
Eşti la o răscruce de drumuri. Pe ce drum alegi sa mergi... pe cel din stanga sau pe cel din dreapta?
- Ma bazez pe intuitie. Pana acum rareori a dat gres. La mine intuitia este o stiinta exacta...
Crezi în simţurile tale?
- Da, cred că am un simt ceva mai dezvoltat... un simt pe care incerc sa mi-l cultiv cat pot de mult. Uneori pur si simplu pot simti diverse lucruri. Nu stiu cum si de ce...
Simt ca sfarsitul lumii e mai aproape decat ne dam seama...
Obişnuieşti să te uiţi la/după chipuri pe stradă?
- Nu obisnuiesc sa fac asta dar mi se intâmpla uneori. De cele mai multe ori merg destul de neatent pe strada, nu ma uit la/dupa chipuri. Ma uit prin ele, fara sa vreau. Dar alteori sunt chipuri care mă "vrajesc"... cred ca acele chipuri privesc, de fapt, prin mine asa cum fac si eu la randul meu.
Crezi în iubire?
- Da! Cu siguranta, da. Arabii au o vorba: "Iubirea poate fi mare cat un munte sau subtire cat o ata"... din fericire am cunoscut atat acea "ată" cat si acel "munte".
Dar în ce crezi mai mult?
- In Dumnezeu, in adevar si in principii.
Esti superstitios?
- Nu, absolut deloc.
Daca moneda nationala ar fi “fericirea”, cat de bogat ai fi?
- ...atat cat am si acum, e exact atat cat merit.
Ce te impresionează/apreciezi cel mai mult la o persoana sau la un gest?
- Spontaneitatea, gesturile benevole savarsite la timpul lor si nu atunci cand poate e prea tarziu, vorbele sincere, o privire calda, o mangaiere duioasa.
Ce detesti cel mai mult la oameni si tot ce tine de ei?
- Prostia, oamenii falsi si superficiali, minciuna, tradarea, deciziile partinitoare...
Alege un loc din lume unde ai sta 10 secunde.
- In varful Everest-ului, deasupra tuturor. Mai aproape de Dumnezeu.
Ce-ai prefera sa fii : un geniu stresat sau un prost fericit?
- Hmm... pana la urma e esential modul in care-ti pui in valoare potentialul mental cu care te-a inzestrat natura, nu cat de mare ti-e IQ-ul. O exploatare buna a ceea ce ai poate compensa evetualele deficiente. Cati dintre fotbalistii mult prea inzestrati au ramas la stadiul de "eterne sperante"?!? ..iar asta e doar un exemplu. Prefer sa fiu fericit si sa pot avea un somn linistit noaptea. Stiu... am ales raspunsul de mijloc;
Dă-mi primul citat care îţi vine acum în minte...
- "Nu-mi dati sfaturi! Stiu sa gresesc si singur." I. Kant.
Sa inteleg ca nu accepti sfaturile?
- Sunt binevenite, nu sunt absurd sa nu le primesc. Insa le consider edificatoare si tin cont de cele venite de la cei care s-au confruntat faptic cu acea problema, nu de cei ce-si imagineaza solutii pur ipotetice daca ar fi in locul meu...
Inainte de toate... ce eşti?
- Sunt spirit cu invelis extern.
Spiritule, îţi urmezi inima?
- Da, dar numai daca si constiinta este de acord... Alte intrebari?!?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ca raspuns la provocarea ta, voi continua, spirit drag cu invelis extern, cu alte intrebari:
RăspundețiȘtergere1. Daca ti s-ar oferi sansa sa apesi butonul "stop" la un anumit moment din viata ta, care ar fi acela?
2. Ce ganduri iti trec acum prin minte?
3. Daca ai fi pus in situatia sa renunti la ceva sau cineva care nu-ti mai incalzeste inima, ce decizie ai lua?
4. Ai spus ca ai cunoscut atat "ata", cat si "muntele" cand a venit vorba despre iubire si totusi ce nebunie ai face in numele iubirii?
5. Stiu ca-ti place sa scrii, asa ca te provoc sa compui o poezie persoanei iubite.
1. ..hmm, greu raspuns dar ca sa nu raman dator nici macar cu un raspuns as zice: primavara 2004 + iulie 2009;
RăspundețiȘtergere2. ..esti data naibi, nu gluma! :D:D:D Alte intrebari mai banale nu puteai sa pui si tu?!? :)) :)) :))
3. Teoretic, n-as fi stat prea mult pe ganduri, practic as despica firu-n ..16, nu doar in 4: as pune in balanta totul, ce-as avea de castigat/pierdut, victime colaterale, ce se va schimba in viata mea si in ce sens, justetea deciziei luate, partea mea de vina, etc. N-as vrea sa (mai) trec prin asta pentru nimic in lume...
4. Am facut destule gesturi nebunesti si pana acum si vor urma si altele. Sub ce forma se vor concretiza ele nu stiu, prefer spontaneitatea momentului..
5. O sa dau curs provocarii printr-o postare pe blog in scurt timp. O sa-mi fortez cortex-ul, nu gluma! ..sper sa merite.
Stiu ca sunt data naibii:D. In banal, ne scaldam cam tot timpul, iar la un asemenea interviu nu puteam rupe firul prins in suspans. Era ca si cum ti-as fi spus: "prinde si tu acest tablou personal cu o agrafa de birou, nu cu o panglica de matase". Si totusi, mi-ai ramas dator la intrebarea cu nr. 2, nu de alta, dar ai intors-o precum politicienii (stii, domnii aceia care calatoresc pe banii nostri unde vor ei, oferind zero rezultate eficiente).:D Imbratisari! si multe :))))
RăspundețiȘtergerePS: Nu-ti forta cortexul. Iubirea vorbeste de la sine in versuri.
Prezentul conteaza si tre' sa ne debarasam de acel "daca". Sunt fericit ca traiesc, ca iubesc si ca sentimentele sunt reciproce si ca ma voi casatori cu femeia pe care o iubesc. Cat de nerabdator sunt in asteptarea marelui moment din viata mea. Iata ca acum ti-am raspuns si la punctul 2. :P
RăspundețiȘtergere