Am iertat tot semenilor mei pentru a primi iertarea Tatalui Nostru din ceruri. Am murit pentru a renaste din nou… Las fara regret in urma o viata presarata de pacate ce m-au tras destul spre osanda. Sunt gata pentru o viata noua cu mai putine pacate si plina de virtuti. Povestea vietii mele incepand de ACUM va fi scrisa cu litere ALBE.
Tuturor celor ce v-am gresit, in mod voit sau nu, va rog cu regret profund IERTATI-MA!
"E prea trist acest paradis, pictat din albastru de metil si verde de Paris."
miercuri, 31 martie 2010
joi, 25 martie 2010
Demoncratie
Frateeeeeeeeee, e geniala piesa! Gardurile se construiesc pe principiul "divide & conquer". In democratie, se presupune ca poporul conduce (care devine o adunatura de cetateni fara constiinta colectiva), asa ca nu ai impotriva cui sa te revolti, oficial.
"Asta e o lume de papusi cu sfori, de ce sforai?"
Asta e o invitatie sa te trazesti la realitate. Oamenii sunt manipulati intr-un mod foarte perfid. Zic: S.U.A., Francmasoni, Elita, New World Order, Globalizare, McDonalds, Coca-Cola, Codex Alimentarius. Lasa materialismul deoparte fiindca mori si tot ce ai strans putrezeste odata cu tine dar spiritul NU. Deschide ochii si ai sa vezi ca ceea ce e in jur e fals. Nu e realitatea noastra, ci a lor.
Etern respect DELIRIC si succes in continuare. Deliric e genial, unul dintre cei mai talentati mc, respect Facem Records. Sistemul in care traim a fost dintodeauna asa, cei multi sa-si sacrifice prezentul pentru un viitor mai bun care nu o sa vina niciodata, de fapt pentru cei care au putere si ideea s-a transmis din generatie in generatie, mereu au fost revolte pentru libertate, dar elitele au gasit metode sa ne opreasca, daca vreodata vom reusi sa schimbam randuiala lumii atunci vom fi cu adevarat liberi, asta e cosmarul lor si paradisul nostru. Pana atunci, lucrurile stau chiar invers.
Mai bine asculta piesa si vezi un clip excelent. Pregateste-te sa simti fiori!!!
Iar versurile sunt edificatoare:
"Asta e o lume de papusi cu sfori, de ce sforai?"
Asta e o invitatie sa te trazesti la realitate. Oamenii sunt manipulati intr-un mod foarte perfid. Zic: S.U.A., Francmasoni, Elita, New World Order, Globalizare, McDonalds, Coca-Cola, Codex Alimentarius. Lasa materialismul deoparte fiindca mori si tot ce ai strans putrezeste odata cu tine dar spiritul NU. Deschide ochii si ai sa vezi ca ceea ce e in jur e fals. Nu e realitatea noastra, ci a lor.
Etern respect DELIRIC si succes in continuare. Deliric e genial, unul dintre cei mai talentati mc, respect Facem Records. Sistemul in care traim a fost dintodeauna asa, cei multi sa-si sacrifice prezentul pentru un viitor mai bun care nu o sa vina niciodata, de fapt pentru cei care au putere si ideea s-a transmis din generatie in generatie, mereu au fost revolte pentru libertate, dar elitele au gasit metode sa ne opreasca, daca vreodata vom reusi sa schimbam randuiala lumii atunci vom fi cu adevarat liberi, asta e cosmarul lor si paradisul nostru. Pana atunci, lucrurile stau chiar invers.
Mai bine asculta piesa si vezi un clip excelent. Pregateste-te sa simti fiori!!!
Iar versurile sunt edificatoare:
Asta-i o lume de papusi cu sfori, de ce sforai?
Asta-i o lume de papusi cu sfori, de ce sforai?
Tu crezi ca eu vreau sa stie ei, ca stiu ei, stiu oricum
Crezi ca ei vor sa stii tu? Ca stiu eu? Nu!
Serpii trag sfori, suflete sterpe sunt actori
Restul sunt martori, toti suntem chiori,
ridica intre noi garduri.
Asta-i razboi, chit ca nu stam pe tancuri.
Stam pe net, bombardati de brand-uri cu branduri
sa faci saltul sa standuri, pentru standarde
balaceste-te in mediocritate cu masele,
cu plasele pline, servici, casa, Carrefour, servici, casa,
real, ideal, ireal, doctrine.
`ti iei plasa, `ti iei plasma sa-ti vezi semenii-n pasa proasta,
sa te aline.
Semeni din alta charta, in case cu piscine, sper sa-ti semene.
Pe semne, speranta nu se-ntretine de la sine,
de-aia sadesc vise sintetice in duzine.
Premise simetrice-n multime, uzine de clone
conformati in rutine.
Confirmati aliati in scrutine scurma in continuare la colt de cantine,
sa cumpere democratie cu miros de latrine.
Demoncratie, creatii crestine creaza creante sa-ncline balante
spre scopuri meschine.
Libertatea-n declin e, liberul arbitru-i prostit de filme,
proptit pe vine, profita firme gata sa promita prime,
sa comita crime,
Te-omora luni, te-nvie vineri, te-ngroapa luni din nou,
ca pe un nimeni.
Roboti omoara tineri, cu sfori legati de lideri,
cu sfori legati de grinda, atarna liberi.
Asta-i o lume de papusi cu sfori, de ce sforai?
Asta-i o lume de papusi cu sfori, de ce sforai?
Tu crezi ca eu vreau sa stie ei, ca stiu ei, stiu oricum
Crezi ca ei vor sa stii tu? Ca stiu eu? Nu!
Sunt sceptic la ce citesc, mai sceptic la ce privesc.
Vezi s.toarfe la stiri, s.toarfe pe scene,
aici nu vorbesc de parasute
ci de Parlament, partide, Politie, presedinte, Parchet,
toate pachet facute.
E-un pamflet, esti prins in primul paragraf
de prund pana la parastas,
dai pumni pana cand pierzi din glas
si cazi atras de dai cu ala gras.
Barabas liber, Iisus ars
ca sa bagi sub nas, la masa, pe gurmanzi
tre' sa pui lame la grumaz.
Da Doamne sa curm azi vieti, 21 de grame
sa pierzi azi sunt drame,
sunt poamele societatii.
E prea tarziu sa-ntoarcem armele cu totii,
astupa-ti timpanele cu palmele si scoate coltii,
si dormi linistit, ai destule portii.
Si zaci neclintit, imbratiseaza-ti tiranii, timpul a venit,
pune capul pe praf de pusca si fumeaza-ti creierii,
mai ia o dusca, incarca, trage, impusca(te).
Asta-i o lume de papusi cu sfori, de ce sforai?
Asta-i o lume de papusi cu sfori, de ce sforaï?
miercuri, 24 martie 2010
Un Cub De Gheata vazut prin 2 Ochi Verzi
...paradoxal sau nu, nu e nici cub si nu e nici gheata. Sau daca era sa fie de gheata nu ar fi avut forma unui cub ci a unei inimi. O forma mult mai potrivita pentru o fata sufletista.
E o fata de o sensibilitate rara, o fata cu un caracter frumos, o persoana foarte placuta la chip si la suflet deopotriva. Mi-ar fi placut sa fi avut o sora, dar din pacate nu a fost sa fie. Daca as fi vrut, nu-mi puteam imagina sa fie alta decat tu. Esti o 'bucuresteanca atipica' si asta te face speciala. Felul in care scrii si lucrurile despre care scrii te face unica in blogosfera.
Un click pe link-ul ei e gratuit si, atentie, creeaza dependenta:
http://cubdegheata.blogspot.com
Respect pentru ceea ce scrii si pentru felul tau de a fi. Ma simt onorat sa te cunosc si personal. Prietenia nu are limite si oameni cu suflet curat poti sa-i gasesti oriunde.
P.S.: Baieti, nu mai stati pe ganduri si puneti mana pe ea!!! O fata ca ea mai rar gasiti. Garantez!
Frica de moarte
Nu va speriati de titlul blogului, ca n-am intrat in depresii fiindca abordez acest subiect si iubesc viata mai mult decat orice. Da, stiu, cam sinistru subiectul acesta, dar de ce sa nu il dezvoltam putin. Cui ii este frica de moarte si cui nu? Pun pariu ca fiecare dintre noi am fost cel putin odata aproape de ea, fie ca suntem sau nu constienti de asta. Eu consider ca toti avem acesta frica in subconstientul nostru, numai ca nu stam foarte mult sa meditam la ea.
Omului ii este frica de moarte. In general, ii este frica de orice limite, iar moartea reprezinta o limita inexplicabila, necunoscuta. E firesc sa te temi de moarte, biologic suntem condamnati la asta, altfel n-ar exista instinctul de conservare. Dar în afara conditionării biologice, mai exista si teama ca lucrul acesta e ireversibil, iar oamenii se tem de lucrurile pe care nu le pot controla. Orice fiinta care s-a nascut e deja condamnata la moarte. De fapt, nu moartea în sine sperie, ci ”vesnicia ei”…
Insa moartea nu este cea mai mare pierdere din viata. Cea mai mare pierdere este ceea ce moare in noi in timp ce traim.
joi, 18 martie 2010
Intoarcerea la Dumnezeu
Duminica, Dumnezeu mi-a purtat pasii la Manastirea Turnu (situata aproape de Cozia) si ulterior am urcat la Manastirea Stanisoara, dupa 2 ore de mers prin padurile inzapezite de pe versanti. Aici, intr-un colt de rai, parintele Spiridon a avut cu noi, cei prezenti acolo, o discutie interactiva pe cat de simpla dar pe atat de profunda despre niste subiecte aparent nesemnificative. A tinut o prelegere celor prezenti despre viata, despre pacat si calea cea dreapta, despre valorile dupa care ne ghidam in viata si despre cum multumim pe Dumnezeu. A reusit sa ne faca sa ne simtim ca nimicuri ce suntem, sa tacem naibi din gura, sa reflectam asupra multor lucruri si sa ne punem foarte multe semne de intrebare.
Ne-a facut sa constientizam ca orice ne indeparteaza de Dumnezeu, vine de la cel viclean. Vrasmasul ne ia gandul de la Dumnezeu si de la cele sfinte in cele mai subtile moduri, fara sa ne dam seama de asta. Pe langa pacatele constientizate, savarsite cu cuvantul, cu lucrul si cu gandul, pacatuim foarte mult si la modul inconstient, prin faptul ca nu ne rugam indeajuns, prin faptul ca nu dam slava lui Dumnezeu, Creatorul nostru, cel care putea alege sa ne nastem gandaci, fluturi etc ...dar a ales sa ne faca OAMENI. Uitam sa-i multumim Tatalui Ceresc pentru fiecare dimineata in care vedem lumina zilei si chipurile celor dragi. Fara ajutorul lui Dumnezeu n-am fi avut NIMIC, pornind de la viata si sanatate si continuand pana la realizari socio-profesionale si avutii materiale. Deasemenea, gresim foarte mult si cand ne rugam, rostind totul ca pe o poezie si nu reflectam la fiecare cuvant care inmagazineaza intelesuri nobile, profunde si esente cutremuratoare.
E adevarat ca avem o singura viata, scurta cum e ea si suntem datori sa ne bucuram de tot ce ne ofera ea, dar tre' sa fie una pe placul bunului Dumnezeu, ca de la El o avem. Avem o viata efemera pe pamant dar care ne pregateste pentru cea nemuritoare ce va urma. Ce o sa primim ulterior este urmarea a ceea ce facem acum. Nu stiu cati vor reflecta asupra celor scrise aici, insa reflexia mea asupra mine a inceput deja. Stiu ca nu o sa duc o viata fara de pacat insa ambitia mea principala e sa pacatuiesc din ce in ce mai putin si sa fiu cat mai placut lui Dumnezeu.
Dumnezeu exista! El nu a facut Raul ci doar l-a ingaduit, lasandu-ne tot arsenalul de arme pentru a-l birui precum si libertatea de a alege calea pe care vrem sa pasim, a izbavirii sau a osandei. Suntem tentati tot timpul sa-l facem "vinovat" pe diavol pentru raul din noi. Avem libertatea de a alege, alegerea are o consecinta. Viata noastra e rezultatul sirului de alegeri de care suntem deplin responsabili.
marți, 16 martie 2010
Cand D-zeu picteaza
vineri, 12 martie 2010
Frumusetea la putere masculina
Culoarea reprezintă un lucru foarte important. Mai ales atunci când vine vorba de vestimentaţie. Persoanele care nu ştiu să-şi asorteze hainele, să se îmbrace într-un mod plăcut, s-ar putea să aibă destul de mult de pierdut. Acest lucru este valabil atât pentru fete, cât şi pentru băieţi. Iar băieţii care poartă şosete albe la pantofi negri par un pic în afara domeniului. Dar mai există o speranţă. Iată doar câteva modalităţi sigure de a afla cum poţi combina şi asorta culorile.
Atunci când îţi alegi o ţinută, e bine să te limitezi la doar două, trei culori, deoarece aspectul de curcubeu nu este pe placul nimănui.
Cravata se asortează la cămaşă. Poţi alege pentru ambele aceeaşi culoare, dar în nuanţe diferite. De preferat este ca nuanţa cravatei să fie mai închisă decât cea a cămăşii.
Cureaua se asortează cu pantofii. Atunci când îţi alegi cureaua, este bine să mergi pe culori clasice precum negru, crem sau maro închis. Celelalte culori vor fi greu de asortat.
Ceasul este unul dintre cele mai importante accesorii ale unui băiat. Dacă vrei neapărat să-ţi asortezi şi ceasul, cureaua acestuia ar trebui potrivită cu pantofii şi cureaua de la pantaloni.
Reguli de combinaţii:
1.ALB/NEGRU – ambele se asortează cu orice culoare, albul este preferat mai mult pentru ţinutele de zi (casual), negrul pentru ţinutele de seară.
2.ROŞU – se asortează cu nuanţe închise, chiar dacă unele dintre ele sunt calde (maro, cărămiziu, roz închis, violet, oranj). Verdele reprezintă un „compliment” pentru roşu, atât timp cât nuanţele sunt închise, compacte (ex: kaki).
NU: roşu nu poate fi combinat cu albastru sau galben!
3.ALBASTRU – nuanţe deschise de verde şi violet se asortează foarte bine cu nuanţe închise de albastru.
NU: albastru nu poate fi combinat cu galben şi roşu!
4.GALBEN – se asortează cu negru, violet, verde, oranj.
NU: galben nu poate fi combinat cu roşu şi albastru!
5.VERDE – se asortează foarte bine cu roşu.
6.ROZ – se combină cu o nuanţă neutră (alb, crem, ciocolatiu sau kaki). O combinaţie reuşită poate fi roz, maro şi mov.
SURSA: http://revistarespiro.ro/imbracaminte/frumusete-la-putere-masculina/
luni, 8 martie 2010
La Multi Ani, gingase femei!
Pentru ca sunteti cele care insenineaza zilele barbatilor - desi ei se plang dar numai pentru ca asa s-au obisnuit - pentru ca sunteti cele care numai cand priviti catre copiii vostri, dati lumii mai multa frumusete, pentru ca sunteti cele care gasesc in fiecare zi timp pentru orice problema si orice nevoie a celor dragi, pentru ca, desi va mai plangeti cateodata, o luati de la capat in fiecare zi, mai puternice si mai hotarate, pentru ca sufletul vostru stie ce e iubirea, cum se daruieste si cum se primeste ea... si pentru tot ceea ce reprezentati... pentru voi timpul se opreste putin in loc la fiecare inceput de Primavara, sa va aduca un omagiu...
La multi ani
duminică, 7 martie 2010
Despre piţipoance
Cică bloggerii adevaraţi , scriu cu diacritice. Hai că fac un efort.
„Fată, auzi, fată, ăsta vrea să scrie de noi, fată. Păi, nu să uită la el, fată! E individios la maxim, fată!”
Mă risc, totuşi, şi-i dau drumu’: lumea piţipoancelor este un paradis second-hand cu sclipici. De când o dezvirginează viaţa şi până când expiră, Piţipoanca visează acelaşi vis: să vină Făt-Frumos Cocalaru şi s-o răpească pe un merţan alb, s-o ducă-n palatu lui cu termopane şi s-o ţină în vârfu patului. Piţipoanca e atârnată de mobil, dependentă de chat, înnebunită să-şi plimbe fizicu pe haifaiv. Pozează provocator, mereu cu buzele ţuguiate. Se dă versată. Spune-i unei piţipoance că e ştearsă, mai bine o înjuri de mamă!
Sufletu’ ei siliconat balansează între iubiri şi despărţiri, şoping şi club. Pentru Piţipoancă, soarele nu răsare decât la solar. Existenţa ei e un continuu bal de la care trebuie să plece pân’ la coadă de braţul cuiva. (D-aia-şi trage ţoale de seară şi când o trimite mă-sa după pâine la colţ).
Pe ce se clădeşte relaţia strânsă dintre Piţipoancă şi Cocalarul Bazat? Pe potriveală. Piţipoanca trebuie asortată la maşină. Tunată şi asortată. (Găseşti oricând un Cocalar Original, proaspăt distrus de viaţă, să-ţi povestească, la o pastilă, cum e: o iei pă perversă, îi pui de toate, o upgradezi de la caroserie la faruri şi e de-ajuns să-ntorci capu, să nu fii pe fază, că ţi-o şi păleşte altu. Dac-o părăseşti tu, se atacă. Bagă mesaje. Când ajunge să ţi-l dea pe ăla cu: „nu voi uita niciodat cliple de vis pe cre leam petrecut impreuna zi shi nopate plang. teai schimbat mai rău ca vremea” – e chitită să se întoarcă: păzeşte portofelu, ascunde cardurile! Mai bine i-o bagi finuţ pe-aia cu „beau k sa te uit. ai fost speciala”. Câştigi timp).
Sunt două tipuri de Piţipoance: aia care suspină să-şi împlinească visul, între inimioare de pluş, şi aia care şi l-a împlinit şi suspină, bântuind oaierless de la etaj la parter, din piscină în jacuzzi, la trei dimineaţa, crizată că Cocalaru (plecat să tragă de fiare) şi-a închis mobilu’. De Piţipoanca Ajunsă , te freci în aeroport, are firma ei unde manechinuieşte nişte periculoase mai mici şi, doar când deschide gura („Fată, mă duc, fată, la Roma să semenez contractu cu impresaru…”), abia atunci pricepi de unde vine şi cum se leagă.
Aspirante sau Ajunse, Piţipoancele au, în spatele tupeului, un extravilan de sfială şi-o nevoie de tandreţe pe care le poţi pricepe doar citindu-le printre rânduri povestea scrisă cu ruj pe oglinzile closetelor de club.
Hai, pa. Să ai succesuri.
sâmbătă, 6 martie 2010
Cum am crescut
Dragonu cu Cedry2k - Cum am crescut
...aparuta pe cel mai nou episod din seria "Jupiter a ucis melodia", al 3-lea ca numar intitulat "Solutii Extreme".
- o piesa superba despre copilarie si amintiri din copilarie. Despre o copilarie in care jocuri ca "De-a v-aţi ascunselea", "Flori, fete sau băieţi", "Raţele şi vînătorii", jocul cu păpuşile, de-a şcoala, şotronul, erau nelipsite din activitatile noastre... Aceste jocuri tradiţionaliste au fost înlocuite cu jocurile pe calculator, la fel cum şi biletele anonime lăsate pe bancă în clasă au fost înlocuite cu sms-uri pe telefon..
Cati ne mai uitam astazi la diafilme? :)
Cati dintre noi "o mai ardem" la un sotron"? :)
"Timpul e cinic ...depasind viteza luminii."
Becalisme
- Gigi Becali nu face flotări, le cumpără gata făcute.
- Dacă tu ai 1 leu şi Gigi Becali are 1 leu, atunci Gigi Becali are mai mulţi bani decât tine.
- Gigi Becali nu o să ajungă în Rai pentru că a fost deja acolo şi nu i-a plăcut.
- Dacă ai o prietenă, înseamnă că Gigi Becali nu a mai avut chef de ea.
- Unele persoane poartă pijamale cu SuperMan. SuperMan poartă pijamale cu Gigi Becali.
- Gigi Becali nu se spală pe dinţi. Dinţii lui spală periuţa de dinţi.
- Gigi Becali poate să împartă la 0.
- Gigi Becali donează mereu sînge la Crucea Roşie. Dar nu e niciodată al lui.
- Timpul nu aşteaptă pe nimeni, decît dacă e Gigi Becali.
- Dumnezeu plăteşte drepturi de autor lui Gigi Becali pentru Biblie.
- Gigi Becali nu poartă ceas. El decide ce oră să fie.
- Doar punctele de la “i” au voie să stea deasupra lui Gigi Becali.
- Gigi Becali a luat examenele înainte să le dea.
- Ca euro-parlamentar, Gigi Becali va anula Legea Gravitaţiei.
- Gigi Becali a învins soarele într-un concurs de strălucire.
- Gigi Becali are puterea financiară necesară pentru a-l plăti pe Chuck Norris să-şi dea o palmă.
- Gigi Becali a fost primul om care a elaborat teoria relativităţii, dar ca să nu pară tocilar a vîndut-o lui Einstein.
- Gigi Becali unge pîinea pe unt.
- Gigi Becali poate fisiona atomul cu mîinile goale.
- Gigi Becali poate filma HD cu Nokia 3310.
- Gigi Becali poate să deseneze un triunghi cu 4 laturi.
- Gigi Becali poate să alerge 10 km în 15 secunde, că ştie o scurtătură.
- Timpul nu trece pe lîngă Gigi Becali, Gigi aleargă pe lângă timp.
- Gigi Becali poate să dea foc la un cub de gheaţă şi să îl stingă cu benzină.
- De ce în calendarul lui Gigi Becali se trece direct de la 31 martie la 2 aprilie? Nimeni nu face mişto de Gigi Becali.
- Gigi Becali nu are acces la internet, internetul are acces la el.
- Gigi Becali poate să dea mat dintr-o singură mutare.
- Gigi Becali poate să amâne sfîrşitul lumii.
- Toate companiile de asigurări se bat să-i facă o asigurare de viaţă lui Gigi Becali pentru că el este nemuritor.
- Sunt lucruri pe care doar Gigi Becali le poate cumpăra, pentru toate celelalte există MasterCard.
- Lumea a fost făcută în urma unui proiect finanţat de Gigi Becali.
- Gigi Becali poate să apară la mai multe emisiuni TV în acelaşi timp. În direct.
- Gigi Becali a lovit odată un cal în barbă. Descendenţii acelui cal se numesc acum girafe.
- Gigi Becali a fost de 3 ori pe Lună, odată cu oile la păscut, odata cu Steaua în deplasare şi odată cu Rădoi când era mic.
- Gigi Becali a lăsat o urmă de pantof pe apă.
- Iniţial erau 8 minuni în lume. Dar Gigi Becali a declarat că preferă să ramînă modest.
- Gigi Becali poate să trântească o uşă închisă.
- Gigi Becali este capabil să lase un mesaj înainte de bipul sonor.
- Gigi Becali şi-a pierdut virginitatea înaintea tatălui sau.
- Gigi Becali a căzut de 2 ori în viaţa lui din avion: la Hiroshima şi Nagasaki.
- Gigi Becali stă cu viteza luminii.
- Gigi Becali a înecat odată un peşte.
- Doar Gigi Becali ştie să scrie cu pana care se află încă pe pasăre.
- Gigi Becali a cîştigat o partidă de şah cu un careu de aşi.
- Gigi Becali are o casă de vacanţă pe Soare.
vineri, 5 martie 2010
Despre casatorie
Nu-mi place si nici nu sunt in masura sa ma dau drept consilier matrimonial din moment ce nu sunt (inca) casatorit, dar recunosc, ca e un subiect… cu adevarat profund. Nu pretind ca detin nici macar aprioric adevarul absolut, permiteti-mi sa imi dau cu parerea despre acest subiect macar din experienta de viata acumulata pana in prezent dar si prin prisma faptului ca am avut sansa sa cunosc multe persoane, multe povesti, din cele mai diverse, uneori extreme. Din acelea care i-au calit pe altii, dupa ce, in prealabil, i-au ars.
Eu unul, cred cu putere in casatorie , care e una din valorile mele cele mai profunde. Dar nu cred in casatorie ca o necesitate. Nu cred ca acea bucata de hartie te tine alaturi de cineva, daca stai. Si in acelasi mod, nu cred ca daca nu esti bine cu cineva, acea hartie te impiedica sa pleci. Daca n-ar exista o altfel de legatura intre mine si o persoana, acea hartie e zero, nu exista nici un fel de hartie care m-ar putea retine alaturi de cineva. Iar daca iubirea s-a stins, nu m-ar tine nici doua milioane de hartii intr-o relatie iar alte interese oneroase mai putin.
Casatoria este un act doveditor (atentie, nu document) al dragostei dintre doua persoane, testul suprem al iubirii dintre ele . Acel “Da” rostit in fata lui Dumnezeu, nu spus pentru astuparea gurii lumii, ci este este o afirmatie spusa din tot sufletul, exclusiv pentru persoana din fata noastra. Un “da” pentru un viitor frumos, in doi.
Am auzit de multe ori parerea unor barbati necasatoriti care la 28 de ani incep practic sa se maturizeze si considera ca e cazul sa faca pasul asta, nu pentru ca au varsta cand e la moda sa faci nunti, ci pentru ca maturizarea mai sus mentionata presupune renuntarea la fuste usoare si gasirea acelei persoane care stie si poate sa-i ofere liniste pe de o parte, intelegere, iubire si respect.
Nu consider ca trebuie sa ai o varsta anume sa faci acest pas, da… intr-adevar sunt cazuri extreme cand ea are 2o si ceva de ani si el e trecut de 40 sau chiar 50,60 . Mai degraba ea e indragostita de favorurile materiale si de faptul ca el este stabilizat financiar. Dar nu despre astfel de relatii vreau sa vorbesc aici.
Nu consider casatoria o institutie demodata atata timp cat casatoria in ziua de azi nu presupune transformarea femeii in prelungitor de cratita si a barbatului in muncitor calificat. Casatoria presupune o intelegere perfecta, o legatura absoluta si durabila intre doua fiinte care se iubesc mai mult decat orice si care au o existenta psihologica comuna.
joi, 4 martie 2010
Who's Gonna Save My Soul?!
… atata timp cat viata nu mai inseamna nimic. Fara tine …totul e in van… nimic nu ma poate face sa zambesc decat privirea calda a ochilor tai albastri. Cand sunt langa tine sunt fericit. Cand iti aud vocea sunt fericit. Cand te tin in brate sunt fericit. Si totusi …Who’s Gonna Save My Soul? clipul asta m-a facut sa vad lucrurile altfel … si … stiu … ca tu esti cea care ma va salva… tu esti cea careia ii dau inima mea si o ai la tine mereu. Iar eu …? eu nu am nimic de facut decat sa te iubesc.
miercuri, 3 martie 2010
Povestile copilariei noastre - Scufita Rosie
"De ce Scufita rosie ? Veti vedea in continuare…
Din start ne dam seama ca este vorba despre o minora de care copiii, in rautatea lor, si-au batut joc cu aceasta porecla, probabil din cauza unei caciulite rosii crosetate de mamica ei, pe care fetita o poarta des din cauza unei sensibilitati fizice la frig in regiunea craniului. Asadar avem de-a face cu o bolnava marginalizata si descurajata de societatea din jurul ei.
Scufita merge zi de zi cu cosuletul cu mancare la bunicuta care locuieste in padure. Nici o bunica normala nu locuieste in padure. Singura explicatie este ca aceasta bunica a primit in urma retrocedarilor cateva hectare de teren impadurit. Este stiut ca taranii nu se gandesc mult pana sa taie padurea, mai ales inainte de venirea iernii. Asadar aceasta bunica este o scorpie zgarcita care si-a facut casa in padure (oare nu tot din lemn taiat fara aprobare de la Ocolul Silvic?) si sta acolo ca sa-si pazeasca avutul. Teoria ca este vorba de o baba ticaloasa se verifica prin faptul ca in loc sa plateasca un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o fiinta neajutorata si bolnava) sa faca zilnic naveta din oras in padure, fara sa-i pese de pericolele la care o expune pe biata fata.
Scufita Rosie se intalneste cu lupul care o descoase in privinta drumului ei.
Deja intram intr-o zona a fanteziei bolnave. Unu la mana ca in Romania lupi nu prea mai sunt, doi la mana ca se feresc de om ca de dracu, iar trei la mana nu vorbesc si chiar de ar face-o, ar intreba de cel mai apropiat braconier sau unde e cea mai apropiata stana. Singura explicatie este ca Scufita Rosie s-a uitat atat de mult la Animal Planet incat cunoaste obiceiurile lupilor si le poate intelege scheunaturile.
Lupul o ia inaintea Scufitei care se opreste la cules de flori, isi preface vocea, intra la bunica, si o inghite.
Nu mai stam sa analizam faptul ca in padure nu prea sunt flori. Dar trebuie spus ca e daunator sa inveti copiii ca e corect ca atunci cand ai o treaba de facut, sa te opresti la cules flori fara sa stii daca nu-s cumva specii protejate si in consecinta, pe cale de disparitie. Lupul in schimb pare un personaj menit sa fie bataia de joc a creatorilor de basme. Lupul este un individ manat de dorinta perpetua de a navali in casele oamenilor.
Foloseste toate tertipurile: imita voci si daca nu-i iese, vadit frustrat, face casa praf.
Concluzie: Lupul este comis-voiajorul actual.
Bunica musca momeala si-i da drumul. Iata cum este prezentata imaginea unei persoane in varsta: o senila care nu stie sa faca deosebirea intre un urlet de lup si glasul propriei nepoate. Cu aceasta imagine vor ramane copiii nostri.
Lupul se imbraca cu hainele bunicii, se aseaza in pat unde il gaseste Scufita Rosie. O ademeneste prin vorbe sirete sa se apropie si o inghite si pe ea.
Lupul fiind imbracat in hainele buncii, induce in mintea copilului sensul notiunii de travestit, putandu-i afecta grav viitoarea orientare sexuala. Ce fel de minte bolnava poate spune la copii asa porcarii? Iar dialogul purtat cu Scufita e plin de aluzii sexuale: toate la lup sunt mari, urechile, labele, dintii, si mai ce?!… Iar el raspunde invariabil cu minciuni menite sa o aduca pe Scufita in pat langa el. De aici deducem: corupere de minori si perversiuni sexuale!
Apare vanatorul care impusca lupul si le elibereaza pe Scufita Rosie si bunica.
Ce cauta vanatorul in casa bunicii? Inseamna ca nu e prima data. Un vanator tanar si o femeie batrana singuri in mijlocul padurii.. Si ne mai miram ca “Stirile de la ora 5″ abunda in relatari despre violuri savarsite asupra unor batrane? Dintr-un studiu publicat de Ministerul de Interne aflam ca toti acesti infractori au citit in copilarie
Scufita rosie si iata consecintele: ani grei de puscarie! Apoi ce cauta la vanatoare de lupi pe proprietate privata? Din doua una: sau e un braconier nenorocit sau e un stab mare de la Bucuresti care plateste sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale sadice. In oricare dintre variante, ar trebui sa fie infierat de creatorul basmului si nicidecum glorificat pentru fapta sa.
Finalul povestii este sinistru: lupul zbatandu-se in ghiarele mortii “elibereaza”
cele doua femei. Adica avem oroarea sa asistam la aparitia a doua fapturi partial digerate care se pare ca nu au murit ci cu nonsalanta isi reiau firul vietii. Mai rau ca in filmele horror ! Si ne mai intrebam de ce exista copii dereglati din toate punctele de vedere.
Asemenea inchipuiri ale unei minti bolnave se “servesc” copiilor intre 2 si 7 ani. Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale: “Alba ca Zapada” – auzi alba, imaculata si ea traieste sub acelasi acoperis nu cu unul, ci cu 7 barbati.
Rusine! Rusine! Rusine!"
Din start ne dam seama ca este vorba despre o minora de care copiii, in rautatea lor, si-au batut joc cu aceasta porecla, probabil din cauza unei caciulite rosii crosetate de mamica ei, pe care fetita o poarta des din cauza unei sensibilitati fizice la frig in regiunea craniului. Asadar avem de-a face cu o bolnava marginalizata si descurajata de societatea din jurul ei.
Scufita merge zi de zi cu cosuletul cu mancare la bunicuta care locuieste in padure. Nici o bunica normala nu locuieste in padure. Singura explicatie este ca aceasta bunica a primit in urma retrocedarilor cateva hectare de teren impadurit. Este stiut ca taranii nu se gandesc mult pana sa taie padurea, mai ales inainte de venirea iernii. Asadar aceasta bunica este o scorpie zgarcita care si-a facut casa in padure (oare nu tot din lemn taiat fara aprobare de la Ocolul Silvic?) si sta acolo ca sa-si pazeasca avutul. Teoria ca este vorba de o baba ticaloasa se verifica prin faptul ca in loc sa plateasca un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o fiinta neajutorata si bolnava) sa faca zilnic naveta din oras in padure, fara sa-i pese de pericolele la care o expune pe biata fata.
Scufita Rosie se intalneste cu lupul care o descoase in privinta drumului ei.
Deja intram intr-o zona a fanteziei bolnave. Unu la mana ca in Romania lupi nu prea mai sunt, doi la mana ca se feresc de om ca de dracu, iar trei la mana nu vorbesc si chiar de ar face-o, ar intreba de cel mai apropiat braconier sau unde e cea mai apropiata stana. Singura explicatie este ca Scufita Rosie s-a uitat atat de mult la Animal Planet incat cunoaste obiceiurile lupilor si le poate intelege scheunaturile.
Lupul o ia inaintea Scufitei care se opreste la cules de flori, isi preface vocea, intra la bunica, si o inghite.
Nu mai stam sa analizam faptul ca in padure nu prea sunt flori. Dar trebuie spus ca e daunator sa inveti copiii ca e corect ca atunci cand ai o treaba de facut, sa te opresti la cules flori fara sa stii daca nu-s cumva specii protejate si in consecinta, pe cale de disparitie. Lupul in schimb pare un personaj menit sa fie bataia de joc a creatorilor de basme. Lupul este un individ manat de dorinta perpetua de a navali in casele oamenilor.
Foloseste toate tertipurile: imita voci si daca nu-i iese, vadit frustrat, face casa praf.
Concluzie: Lupul este comis-voiajorul actual.
Bunica musca momeala si-i da drumul. Iata cum este prezentata imaginea unei persoane in varsta: o senila care nu stie sa faca deosebirea intre un urlet de lup si glasul propriei nepoate. Cu aceasta imagine vor ramane copiii nostri.
Lupul se imbraca cu hainele bunicii, se aseaza in pat unde il gaseste Scufita Rosie. O ademeneste prin vorbe sirete sa se apropie si o inghite si pe ea.
Lupul fiind imbracat in hainele buncii, induce in mintea copilului sensul notiunii de travestit, putandu-i afecta grav viitoarea orientare sexuala. Ce fel de minte bolnava poate spune la copii asa porcarii? Iar dialogul purtat cu Scufita e plin de aluzii sexuale: toate la lup sunt mari, urechile, labele, dintii, si mai ce?!… Iar el raspunde invariabil cu minciuni menite sa o aduca pe Scufita in pat langa el. De aici deducem: corupere de minori si perversiuni sexuale!
Apare vanatorul care impusca lupul si le elibereaza pe Scufita Rosie si bunica.
Ce cauta vanatorul in casa bunicii? Inseamna ca nu e prima data. Un vanator tanar si o femeie batrana singuri in mijlocul padurii.. Si ne mai miram ca “Stirile de la ora 5″ abunda in relatari despre violuri savarsite asupra unor batrane? Dintr-un studiu publicat de Ministerul de Interne aflam ca toti acesti infractori au citit in copilarie
Scufita rosie si iata consecintele: ani grei de puscarie! Apoi ce cauta la vanatoare de lupi pe proprietate privata? Din doua una: sau e un braconier nenorocit sau e un stab mare de la Bucuresti care plateste sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale sadice. In oricare dintre variante, ar trebui sa fie infierat de creatorul basmului si nicidecum glorificat pentru fapta sa.
Finalul povestii este sinistru: lupul zbatandu-se in ghiarele mortii “elibereaza”
cele doua femei. Adica avem oroarea sa asistam la aparitia a doua fapturi partial digerate care se pare ca nu au murit ci cu nonsalanta isi reiau firul vietii. Mai rau ca in filmele horror ! Si ne mai intrebam de ce exista copii dereglati din toate punctele de vedere.
Asemenea inchipuiri ale unei minti bolnave se “servesc” copiilor intre 2 si 7 ani. Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale: “Alba ca Zapada” – auzi alba, imaculata si ea traieste sub acelasi acoperis nu cu unul, ci cu 7 barbati.
Rusine! Rusine! Rusine!"
marți, 2 martie 2010
Ultimul Dans
Stii, stii ca poate fi ultima ta sansa. Asa cum esti obisnuit, fericirea a atarnat intotdeauna de un ultimatum. Nu a contat forma. A fost intotdeauna unul. E ultimul dans si nu stii daca s-o inviti. Arunci o privire peste umar, fugara, apoi de intorci brusc, aproape zdrobit de ceea ce vezi. Perechile sunt alcatuite, nimeni n-a venit la tine, nimeni nu te-a invitat la dans, nimeni nu a remarcat ca existi, cel putin nimeni care sa inteleaga. Privesti... Sub durerea care te macina dintr-o data, seara a imbatranit si se prabuseste intr-un tragic infarct saptamanal.
Ultimul dans. Te uiti la el, sclipind de dorinta, sclipind de pasiune, sclipind de durere. Pe ring, perechile se invart, ametitor, poate fericite, poate multumite, poate trudite. Iti ascunzi bratele goale, stingher, ti-e rusine de tine, de tot, de faptul ca nimeni nu vine nici macar sa stea in apropiere. Zgomotul muzicii te ajuta, si asa nu poti vorbi. Din pahar, ultima picatura de sampanie se scurge in ceea ce trebuia sa fie viata ta, apoi se disperseaza in singuratatea la care ai fost condamnat. Te ridici, de data aceasta ferm, intelegand ca nu mai ai altceva de facut, si pleci.
Ultimul dans. Dansand cu tine, vei realiza ca ceea ce esti nu este chiar asa cum ai crezut.
Ultimul dans. Te uiti la el, sclipind de dorinta, sclipind de pasiune, sclipind de durere. Pe ring, perechile se invart, ametitor, poate fericite, poate multumite, poate trudite. Iti ascunzi bratele goale, stingher, ti-e rusine de tine, de tot, de faptul ca nimeni nu vine nici macar sa stea in apropiere. Zgomotul muzicii te ajuta, si asa nu poti vorbi. Din pahar, ultima picatura de sampanie se scurge in ceea ce trebuia sa fie viata ta, apoi se disperseaza in singuratatea la care ai fost condamnat. Te ridici, de data aceasta ferm, intelegand ca nu mai ai altceva de facut, si pleci.
Ultimul dans. Dansand cu tine, vei realiza ca ceea ce esti nu este chiar asa cum ai crezut.
luni, 1 martie 2010
In fata Marelui Public
Lumini se aprind si se sting intr-un decor funebru ce usor il poti confunda cu un coltisor de paradis, unde, ni sa spus c-ar curge rauri de lapte si miere. Marele Public aplauda. Cortina cade. Primul act s-a sfarsit. A murit un om si un altul s-a nascut. Mai cade o stea. Publicul ovationeaza - teatrul a insemnat de veacuri atat de mult pentru ei! Susotesc, barfesc dar mai presus de toate admira "Cat talent!"...
"Domnisoara aceea, o cunosc de ceva timp, ce figura e...!" Marele Public rade ironic. Se ridica cortina. Un om traieste, restul mor. Cortina cade si cerul odata cu ea. Publicul e in extaz: "Ce frumusete!"..."Magnific!"..."Incredibil!"..."Ce talent, cu cata gratie se poate muri!"
Marele Public e cinic. Zambeste si ridica cortina. E ultimul act si nu e nimic. Doar o oglinda imensa. Publicul se opreste din aplauze mirat. Marele Public rade zgomotos. In oglinda se vad personaje peste personaje, oameni si personaje. Hidoase, monstruoase, inspaimantatoare. Fiecare isi regaseste "eul". Si este pentru prima oara.
Marele Public sopteste"Am zis noi ca va fi o premiera!". Era ora in care sufletul moare. Dintotdeauna fusese ora in care sufletul murea. Publicul sa ridicat inainte de a cadea cortina. Frenezia aplauzelor au facut draperiile largi sa cada in tremur usor. "Ce minunatie! Cat talent!!"..."Ce idee!" ..."Incredibil!". Marele Public tace.
Schimba priviri obosite si atat se cunoscute! Ora in care sufletul moare renaste. Publicul paraseste incet, incet marea sala luminata acum constant. Decorul e acum obositor,murdar. Publicul ovationeaza pentru ultima oara. Se mai aude ca un adio un glas "Cata imaginatie!" Marele Public tace. Atata munca irosita in zadar! Se desprind din oglinda si pun cerul cu stele inapoi. Mai e oare timp?"
"Domnisoara aceea, o cunosc de ceva timp, ce figura e...!" Marele Public rade ironic. Se ridica cortina. Un om traieste, restul mor. Cortina cade si cerul odata cu ea. Publicul e in extaz: "Ce frumusete!"..."Magnific!"..."Incredibil!"..."Ce talent, cu cata gratie se poate muri!"
Marele Public e cinic. Zambeste si ridica cortina. E ultimul act si nu e nimic. Doar o oglinda imensa. Publicul se opreste din aplauze mirat. Marele Public rade zgomotos. In oglinda se vad personaje peste personaje, oameni si personaje. Hidoase, monstruoase, inspaimantatoare. Fiecare isi regaseste "eul". Si este pentru prima oara.
Marele Public sopteste"Am zis noi ca va fi o premiera!". Era ora in care sufletul moare. Dintotdeauna fusese ora in care sufletul murea. Publicul sa ridicat inainte de a cadea cortina. Frenezia aplauzelor au facut draperiile largi sa cada in tremur usor. "Ce minunatie! Cat talent!!"..."Ce idee!" ..."Incredibil!". Marele Public tace.
Schimba priviri obosite si atat se cunoscute! Ora in care sufletul moare renaste. Publicul paraseste incet, incet marea sala luminata acum constant. Decorul e acum obositor,murdar. Publicul ovationeaza pentru ultima oara. Se mai aude ca un adio un glas "Cata imaginatie!" Marele Public tace. Atata munca irosita in zadar! Se desprind din oglinda si pun cerul cu stele inapoi. Mai e oare timp?"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)