Paganitatile din viata noastra

"Deşi suntem creştini şi ascultăm de Dumnezeu şi mergem la Biserică totuşi cu ştiinţă sau cu neştiinţă folosim şi obiceiuri păgâne în viaţa noastră. Şi când folosesc cuvântul “păgân” mă gândesc la obiceiuri străine de Dumnezeu, obiceiuri rele care duc la păcat, şi uşor uşor spre necredinţă sau spre o credinţă strâmbă.


Iată lucrurile păgâne din viaţa unui creştin ortodox pe care le întâlnim cel mai des:

*Horoscopul, a devenit una din preocuparile aproape zilnice ale omului contemporan. Aproape că nu mai există revistă în care să nu fie specificat şi horoscopul la rang înalt. Dimineaţa, la prima oră, mii de creştini stau cu urechile ciulite la televizor sau radio pentru a asculta horoscopul. Pentru aceştia Mântuitorul are un cuvânt foarte aspru de spus: “Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremurilor nu puteţi!”. Iată un articol în care vorbim despre horoscop mai în detaliu.

*Credinta in vise: există multe vorbe în popor care-ţi dau tot felul de indicii despre ce ar însemna visul de azi-noapte şi despre cum ar putea să-ţi influenţeze viaţa. Sfinţii Părinţi ne atenţionează că majoritatea covârşitoare a viselor vin de la diavol şi din gândurile noastre rele din timpul zilei. Scopul celui rău este de a te tulbura incepând chiar de dimineaţă şi de a sta cu gândul la ce ţi se poate întâmpla. Astfel îţi fură gândul de la Dumnezeu şi te lasă cu impresia cu viaţa e destin, şi n-o mai poţi schimba. Aici e marea răutate. Avem mereu libertatea de a alege, şi în fiecare secundă putem să ne schimbăm cursul vieţii în bine sau în rău. Mereu trebuie să stăm lângă Dumnezeu şi să-i cerem ajutorul pentru că fără El nu putem face nimic.

*Uratul norocului. Mulţi creştini, la încheierea unei discuţii, a unei întâlniri, urează “Mult noroc”, în loc să zica “Bună ziua” dacă tot le este ruşine să zică “Dumnezeu sa va aibe in paza!” sau “Doamne ajută!” Nici măcar nu ştiu că Noroc a fost un idol care a dus în iad mii de suflete.

*Deochiul (deochiatul): Am auzit de multe ori cum, atunci când cineva te vede că te doare capul, îţi spune: “poate te-a deochiat cineva”. Deochiul ca şi toate celelalte “vrăjitorii” vin de la diavol şi lucrează mereu numai ce este rău şi obscur. Sfinţii Părinţi ne zic mereu să nu ne încurcăm cu forţele celui rău şi să nu ne dăm mintea şi gândurile în mâinile celui necurat căci la început se arată ca un prieten dar mai apoi ne va arunca la pământ cu forţă căci ne vrea răul. Dacă mă doare capul şi mă simt rău pot să-i cer ajutor lui Dumnezeu şi să-L rog să mă facă să mă simt mai bine. Dacă sunt bolnav şi mi-e greu să-mi duc boala mă duc la preoţii lui Dumnezeu la Biserică la Sfântul Maslu.

*Pariurile: Marea boală a zilelor noastre sunt pariurile, mai ales cele sportive. Strazile sunt pline de agenţii de pariuri şi mii de tineri, si în special băieţii se duc să joace cu gândul la un câştig săptămânal. Pariurile duc mereu la împătimire şi dependenţă, te-nvaţă să vrei să câştigi bani uşor fără muncă, te-nvaţă să nu mai valorifici munca şi bucuriile ei. Se fac şi pariuri inoncente între prieteni, între mamă şi fiu, sau între membrii familiei, pe o ciocolată sau pe un suc, dar şi acestea au în ele o sămânţă a răului căci au un iz de competiţie, de cine este mai bun, de cine este mai tare….eliminând dragostea.

*Juratul: Mai ales când eram copii ne juram pe cine ştie ce, pentru a demonstra altora că ceea ce spunem este adevărat. Jurăm pentru că cei de lângă noi nu ne cred pe cuvânt, pentru că au fost dezamagiti când am minţit şi şi-au pierdut încrederea în noi. Juratul este ca şi pariul, necreştin şi rău. Iată părerea Domnului Hristos cu privire la jurat: “Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat, nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.”

*Superstitiile de tot felul: să nu dai bani lunea, să ţii bani în coltul casei ca să ai spor, pisica neagra, martea cu trei ceasuri rele, vinerea din 13 si multe, multe altele. Toate superstiţiile sunt un pui al ideii de predestinare si elimina mereu prezenta si puterea lui Dumenzeu in viata noastra, dar elimină si libertatea noastra de a alege.

*Ghicitul: Aceasta este o practica curenta a vrajitoriei pe care noi astazi am transfomat-o in ceva mai “rafinat” pentru a nu ne trezi constiinta: ghicitul in cafea, in carti, ghicitul in palma si altele. Toate formele de ghicit sunt inselaciunea diavolului condamnate cu vehementa de sfintii parinti. Sunt multi crestini care lasa sa li se ghiceasca la ocazie, in gluma, cum zic ei, si de dragul distractiei, dar nu se gandesc ca si diavolul se “distreaza” cu ei in acelas fel.

Lista poate continua dar mai bine ar fi sa ne cercetam atent pentru a vedea ce zicem, ce facem şi cum ne raportăm la Dumnezeu in viata de zi cu zi. Desi suntem crestini ortodocsi, sa ne punem o intrebare aparent fara insemnatate “Nu cumva avem obiceiuri pagane in viata noastra?”"

Toaleta Rustica

“Barbatul care intra in cabinetul de toaleta al nevestei sale este sau un filozof sau un dobitoc.”

Iluzia realitatii

Am facut o pauza cam lunga cu privire la scrisul pe blog. Lipsa de inspiratie si-a spus cuvantul incă o data, dar cel putin n-a fost prea indelungata. Zilele au trecut si mi-am adus aminte ca trebuie sa mai scriu. Ce ciudat suna acest “trebuie”! De parca blogul meu s-a integrat perfect in universul marunt in care misun in fiecare zi.

Subiectele imi sunt la indemana acum, inspiratia s-a intors din vacanta dar pasiunea sta ascunsa intr-un sertar si nu vrea sa ma trezeasca. Probabil ca mi-am simplificat viata foarte mult si timpul pe care il petreceam scriind s-a mai stins odata ce astenia de primavara mi-a cuprins intreg corpul.

Nu o sa scriu despre destin sau despre alegerile in fata carora suntem neputinciosi ci despre simplul fapt ca uneori lucrurile nu sunt asa cum par, dincolo de cele mai convingatoare aparente. Iar cuvantul unei om pentru care adevarul si corectitudinea sunt valori omenesti fundamentale paleste in fata unei imagini grafice ce poate induce cu usurinta pe cineva in eroare, oricat de clara poate parea la prima vedere. O inghititura amara in sec parca-mi duce in minte o fraza uluitoare, a carei mesaj mi-a fost candva litera de lege dar care intre timp s-a mai modificat putin: “nu tot ceea ce vezi inseamna ca exista si nu tot ceea ce nu vezi inseamna ca nu exista”. Restul sunt iluzii efemere care se gasesc in orice piată cu iz de orient, insirate la taraba de negustorii de iluzii, cu scopuri bine determinate.

P.S.: Stiu ca mesajul acestui text nu este prea clar pentru unii si nici prea consistent, important este ca am făcut un prim pas si am revenit pe blog.

Ursuletul de plush

Singur, ursuletul de plush se plimba pe strazi care nu ii sunt cunoscute, incearca sa isi aduca aminte de racoarea muntilor, aerul proaspat si verdele crud, dar este prea trist si inconjurat de asfalt, betoane si noapte intr-un loc in care a ajuns datorita zodiacului, ce nu i-a fost deloc favorabil. Se opreste in dreptul unei vitrine si isi priveste imaginea in oglindirea ei, nici macar nu se mai recunoaste, anii ce au trecut peste el, i-au rapit mult din plushul ce odinioara era mandria lui, dar ce bine ar fi daca il durea acum doar atat.

Singurul loc, unde se simte ca acasa, este un parculet, pe aleile caruia s-a plimbat zile la rand, pentru ca nu are unde sa se duca in orele in care nu are ce sa faca mai bun, alungat fiind de acolo unde ar vrea sa fie, dar multumit ca macar aici se poate bucura de o bancuta si nu il intreaba nimeni de ce sta pe ea.

Trist si singur, fara nimeni langa el, duce dorul zilelor cand credea ca are pe altii aproape, sau spera ca macar acum vor ramane langa el cand o sa fie nevoie. Nu a fost deloc asa, pentru ca singurele fiinte care raman langa tine mereu, sunt cainii. Are si el un catel, de care isi aduce aminte acum cu drag, dar este departe, l-ar fi urmat pana la capatul lumii si ar fi dormit acum cuminte langa el, insa in locul in care este, nu se gasea loc si pentru catelul lui. Gandul ca il asteapta acasa si se va bucura cand se vor reintalnii il fac sa zambeasca pentru cateva clipe, dar amaraciunea ca nu stie nici macar cand va fi asta, il intristeaza la loc. Dar spera inca, poate este doar un cosmar si maine dimineata se va trezi din el, inconjurat de zambetul si bucuria celor pe care ii iubea atat de mult, dar care acum poate il cred vinovat ca nu a stiut sa o arate, implicarea discreta fiind inteleasa ca indiferenta, desi nu era deloc indiferent, preferand sa lase loc fericirii lor, el avand parte de ea pana acum si invatand treptat ca a venit vremea sa se bucure de fericirea celor ce nu au avut. Cineva i-a spus candva ca intr-o ceasca de cafea, nu stie daca poti citi viitorul, dar cu siguranta se afla un adevar despre viata, pe care trebuie doar sa il intelegi. Inca este la descoperirea acelui adevar, dar nu poate trece de amarul ei. Se roaga acum sa fie bine acel cineva si intr-o zi sa il poata invata sa treaca si de asta.

Despre controlarea gandurilor

Incerc, mai nou, sa imi aleg gandurile. Ideea mi s-a parut la inceput nimic mai mult decat vorbarie psihologica. Gandurile sunt ganduri. Sunt un dat. Ce le pot face eu? Cum sa ma apuc sa le aleg ca pe fasole. Pe masura ce am inceput sa imi dau seama cat de mult ma afecteaza de fapt propriile ganduri si cat de mult ma pot trage in spate, mi-am pus problema dacă gandurile sunt intr-adevar un “dat”, adică ceva de neatins.

Uitandu-ma cu mai multa atentie la gandurile mele si citind despre felul în care codependenta ne deformeaza gandirea, mi-am dat seama ca gandurile nu sunt nici pe departe niste entitati de neatins ci, dimpotriva, sunt doar niste carari si scurtaturi prin creierul meu. cu cat strabat mai mult acelaşi parcurs al gandirii, cu atat imi devine mai comod sa vad lucrurile intr-un anumit fel, pana cand ajunge sa mi se para SINGURUL fel în care pot vedea lucrurile.

Multe din gandurile negative imi par adevaruri de nestramutat doar pentru ca le-am repetat pana acum la nesfarşit. De asemenea, atunci cand constientizez un gand negativ, auto-ironic sau pur şi simplu rautacios la adresa propriei persoane, nu inseamna in mod automat ca trebuie sa pasesc mai departe pe drumul pe care mi-l indica. Pot sa il tratez pur si simplu ca un semn BLING care imi ia ochii si imi tipa “PE AICI! PE AICI!” dar sa-l ignor.

Sau, mai simplu de atat. Ma gandesc la reactia sanatoasa in urmatoarea situatie:

In fata mea sunt doua persoane: spre stanga, una care se bucura ca ma vede si isi deschide bratele spre mine; a doua, mai spre dreapta, care spumega de furie si imi striga “Idiotule!” In varianta mea codependenta, fara indoiala ca reactia mea imediata ar fi sa ii raspund celei de-a doua persoane si sa o pun la punct. In varianta mea imbunatatita, imi dau seama am de ales si pot sa ma indrept, pur si simplu, spre prima persoana, in loc sa ii acord atentie celei de-a doua.

La fel este si cu gandurile. A le alege nu inseamna decat sa constientizez ambele posibilitati de a gandi si sa ma indrept spre cele care ma ajuta cel mai mult si ma debarasez de cele ce m-au tras in jos inspre nefericire.

File de Journal

Ieri parca s-au desprins din cartea mea toate filele si au zburat in aer purtate de o adiere astenica de primavara. Un zambet brunet voia sa-si dovedeasca intregul sau farmec asemenea unei leoaice ce se invartea in jurul prazii. E cat se poate de evident ca hormoneii (mi)au iesit nestingherit la plimbare si niste senzatii avute in trecut tind sa apara la iar la orizont . Un amalgam de sentimente stranii mi-a cuprins cu generozitate intreaga mea fiinta. Nu credeam ca telefonul unui sarbatorit nascut pe 1 aprilie pentru a ne intalni seara in Journal Cafe vesteste nimic altceva decat inca o seara obisnuita petrecuta alaturi de prieteni. Fara nimic spectacular.

A fost o zi lungă si am incheiat-o cum nu se poate mai frumos. Cu prima mea seara de karaoke la care am participat in mod activ impreuna cu gasca mea si cu lumea din acel local, care au fost extrem de receptivi la melodiile alese de fiecare pentru a le fredona si mai ales pentru a le trai. De fapt, in asta a constat magia serii de ieri: redescoperirea unor emotii uitate.

M-am gândit la trecerile de la iubire copilareasca la iubire adolescentina, apoi la iubire de oameni mari. Sigur iti amintesti de fata de care iti plăcea la grădinita, careia ii zâmbeai strengareste, si cum abia asteptai sa vina ziua ei sa o poti pupa ca ti-a dat bomboana. Da, si ce emotii aveai… Sigur iti amintesti de fata de care iti placea in clasa a cincea, pe care ai prins-o timid de mana cand ieseati pe poarta scolii si pe care ai sarutat-o dupa mai multe astfel de plimbări. Da, şi ce emoţii aveai… Sigur iti amintesti de fata de care iti placea in clasa a saptea, cu care ai experimentat pria data un "french kiss". Da, şi ce emoţii aveai… Sigur iti amintesti de fata de care iti placea in clasa a zecea si de mana uitata pe sanii ei bombati. Da, si ce emotii aveai... Sigur iti amintesti de fata cu care ai făcut pentru prima dată sex intr-o camera de camin studentesc. Da, şi ce emoţii aveai… Si va veni vremea când sigur ai să iti amintesti de fata de care te-ai indragostit la mii de km distanta de casa, si careia ii vei spune “DA” in fata ofiterului starii civile sau a preotului. Da, si ce emotii ai sa ai… Si va veni vremea cand sigur ai sa iti amintesti de bucuria ce-ti inunta inima la aflarea vestii ca sotia e insarcitata si ca veti avea un prunc din dragostea ce v-a unit. Da, si ce emotii ai sa ai... Iti vei aminti apoi de dementa aia placuta la nasterea primului copil sau cand il vei vedea facand primii pasi. Daaaaaa, si ce emotii vei avea...

Unde or sa mai incapa atatea emotii? Sau atata iubire? Mai deseneaza-mi o inima, te rog.


Concluzia 1: Cele mai reusite si frumoase petreceri sunt mereu cele pe care nu le planificai.
Concluzia 2: Pana la urma nu conteaza atat locatia in care te afli cat mai ales persoanele alaturi de care esti.
Concluzia 3: Cele mai stranii si frumoase emotii sunt cele pe care nu te asteptai sa le (re)descoperi.

Bucuria revederii

Capitolui revederii unui suflet drag se va deschide pentru a se rescrie o noua pagina in curand. Abia astept.