Ipoteze retorice

Ce-ai face daca, intr-o dimineata te-ai trezi stiind ca la finalul zilei, persoana pe care o iubesti, persoana care simti ca iti da sens, care te implineste si a carei absenta e nelinistitoare si dureroasa va disparea pentru totdeauna? Asa fara un motiv. Pur si simplu ar disparea in neant si ea nu ar sti acest lucru. Ce-ai face in acea zi naucitoare? Imagineaza-ti si gandeste-te!
Ce simti?
Ce ai face?

Ce-ai face daca ai constientiza ca ziua aceea fatala poate veni chiar azi? Ti-ar parea rau de zilele cand ai suparat-o din nimic sau cand i-ai oferit mai putin decat merita? Ai regreta amarnic zilele cand orgoliul personal a contat mai mult decat fericirea persoanei ce ti-a fost mereu alaturi, trup si suflet? Ai renunta chiar si la cel mai mare orgoliu personal pentru a atinge in ultima zi fericirea deplina? Ti-ar fi parea rau ca n-ai facut-o mai devreme? Imagineaza-ti si gandeste-te!

Ce simti?
Ce ai face?

Ce-ai face stiind ca tot ce ai facut, gandit si simtit fata de cineva va fi dezvaluit intr-o buna zi chiar in fata persoanei cu care esti? Dar care te iubeste neconditionat, care nu te va judeca, nu-ti va purta ranchiuna, nu va reactiona in nici un fel. Doar va sta alaturi de tine si, impreuna cu multi altii, veti urmari filmul tau, filmul actelor, starilor gandurilor traite de tine candva… Ce-ai face daca toata intimitatea ta, tot ce ascunzi de ochii lumii si de proprii-ti ochi ar urma acelasi scenariu?
Imagineaza-ti si gandeste-te!
Ce simti?
Ce ai face?

Ce-ai face daca ai fi tu in situatia de a asculta, viziona si a simti ceea ce altul a gandit, facut si simtit in raport cu tine? Daca i-ai trai eroarea sau pacatul si ai simti gustul al iubirii reale sau superficiale?
Imagineaza-ti si gandeste-te!
Ce simti?
Ce ai face?

Ce ai face daca ti s-ar spune: “Vrei sa mai incerci iarasi?” Ai accepta propunerea, ai corecta ceva, ai schimba cate ceva, pe ici pe colo? Ce si cat, de ce si cum?
Imagineaza-ti si gandeste-te!
Ce simti?
Ce ai face?

Cateodata

Sa lasi lucrurile sa se limpezeasca, sa se linisteasca, sa se desfasoare fara tine.
Uneori e bine sa uiti…
Sa lasi negura sa invaluie lumina prea puternica si oglindirea mult prea clara a chipului visat.
Uneori e bine sa stai…
Retras pe meandrele gandurilor tale, in noptile-ti lungi si albe, in emotiile-ti readuse la viata doar pentru tine.
Uneori e bine sa vezi…
Ca vorbele altora sunt goale iar frumusetea daruirii e doar in capul tau.
Uneori e bine sa constientizezi…
Ca singuratatea e un cadou foarte pretios, atat de rar intalnit incat nu-i apreciezi adevarata valoare.
Uneori e bine sa pleci…
Si sa inchizi televizorul si zambetul, si dragostea si idealul si asteptarea si speranta.
Uneori e bine sa pleci…
Ramanand pe loc cu tine insuti.

Si sa pleci iar cand vei simti din nou…

Pacat. Forme si esente

…am invatat ca omul este preocupat mai degraba sa nu comita o alta forma a aceluiasi pacat, decat sa repete acel pacat odata constientizat si regretat profund. Am invatat ca ambitia personala de a nu cadea in alta forma a aceluiasi pacat este mai importanta decat a nu mai savarsi acelasi gen de pacat candva regretat. Consider ca cine crede ca daca savarseste aceesi forma a pacatului initial ii diminueaza oarecum din gravitate se inseala, totodata situatia atingand un nivel al ridiculului si a absurdului deopotriva, atata vreme cat suntem preocupati mai mult de aparenta lucrurilor decat de esenta lor. Important era sa te infranezi de la pacat nu sa mergi pana la ce s-a ajuns si inainte pe premisa ca nu-i chiar asa grav din moment ce s-a savarsit anterior. Pacatul ramane tot pacat. Cainta initiala si promisiunea solemna de a nu-l mai savarsi isi pierde din semnificatie. Dar am vazut ca oricat de regretat este un pacat deja savarsit, e mult mai usor sa-l savarsesti din nou odata ce l-ai facut si mai ales cand sunt si circumstante atenuante sa-l savarsesti. Nu cred ca daca savarsesti forma anterioara a aceluiasi pacat e mai putin grav decat sa savarsesti o alta forma. Iar adevarata esenta s-a pierdut de mult! ...s-a pierdut prima data cand s-a gresit.

Ambitia cea reala si adevarata trebuia sa fie infranarea de la a comite din nou greselile trecutului, nu de a avea grija a merge pana la ceea ce s-a gresit si inainte. Ceea ce in realitate nu si-ar fi iertat niciodata nu e faptul ca ceea ce ar fi facut e un alt pacat pe langa cele existente deja, ci mai ales ca ar fi pacatuit in singurul mod in care nu a facut-o inca. In definitiv, totul e legat de orgoliul personal femeiesc, nicidecum de un posibil pacat savarsit. A ceda la singurul mod in care nu a facut-o inca ar face-o mai nefericita decat pacatul in sine. In fond, e ultima parte a orgoliului sexual feminin ramas in picioare....

Putina filosofie

Probabil stiti ceea ce va voi da sa cititi, dar chiar daca stiti, chiar daca nu, vreau sa fiti atenti la mine.

Ceea ce a scris Paler, mi se pare atat de adevarat, atat de la indemana oricui, atat de simplu, incat repezinta exact lucrurile pe care nu le bagam in seama.
Cand am citit prima data textul de mai jos, imi venea sa ma duc la fiecare persoana in parte pe care o cunosteam, sa o iau de maneca si sa-i explic aceasta mica si banala filozofie prin ochii mei.

Simteam ca daca si tu citesti asta, ai sa vezi lucrurile exact ca mine, ai sa-ti dai seama unde ai gresit, ai sa vezi ca lucrurile nu sunt chiar atat de complicate, ca orgoliile nu sunt nemarginite, ca si tu poti fi altfel...
Mie mi se face parul de gaina de fiecare data cand recitesc cele scrise de Paler si cred, poate naiv, ca si lumea cand va citi textul va fi altfel.
Citeste-l in liniste, analizeaza fiecare propozitie si las-o sa-ti curga prin vene, prinde esenta si ramai cu o idee generala: fii un om mai bun si nu in ultimul timp, fa-ti timp pentru lucrurile cu adevarat importante.

Poate nu ai sa te schimbi, poate nu ai sa-ti ceri scuze, poate nu ai sa intelegi nimic, poate nici macar nu ai sa te obosesti sa citesti pana la capat, dar tine mine: in viata sunt unele lucruri pe care pur si simplu nu le poti da naibii, pe care trebuie sa le accepti, sa le inveti, sa le ierti si mai ales sa lupti pentru ele.

Nu este de ajuns sa citesti si sa zici "vaaai, ce interesant", ci sa incepi sa pui in practica...pentru ca incepand de la tine, poate, lumea se va schimba in bine.